SCHIMBARE INCADRARE JURIDICA DIN INFRACTIUNEA DE OMOR IN INFRACTIUNEA DE UCIDERE DIN CULPA – PRACTICA JUDICIARA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
În numele Legii, D E C I D E:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul ####### ######, fiul lui ######## şi ######, născut la data de 25.03.1974 în ########## ########, cu domiciliul în #### ########, str. ### Pillat nr. 6, ## #, et. 2 ap. 11, #### ########, cu reşedinţa în ########## ########, Aleea Parcul Tineretului nr. 6, ### #, ### #, #####, jud. ########, cetăţean român, divorţat, studii gimnaziale, fără ocupaţie, fără antecedente penale, CNP #############, împotriva sentinţei penale nr. ## din data de 27.04.2021, pronunţată de Tribunalul ######## în dosar nr. ####/40/2017, asistat de domnul avocat Dimitriu Sorin Manuel,
Desfiinţează în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi
în rejudecare:
Înlătură din sentinţa penală aplicarea art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, art. 45 alin. 5 Cod penal, precum şi dispoziţiile prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi s-au aplicat inculpatului pedepse complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa principală stabilită în sarcina sa vizând infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Constată că prin încheierea de şedinţă din data de 26.04.2022, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului ####### ###### din infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, în cea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1,2 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul ####### ###### la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1,2 Cod penal.
Aplică inculpatului, relativ la infracţiunea de ucidere din culpă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal. Condamnă pe inculpatul ####### ######, fiul lui ######## şi ######, născut la data de 25.03.1974 în ########## ########, cu domiciliul în #### ########, str. ### Pillat nr. 6, ## #, et. 2 ap. 11, #### ########, cu reşedinţa în ########## ########, Aleea Parcul Tineretului nr. 6, ### #, ### #, #####, jud. ########, cetăţean român, divorţat, studii gimnaziale, fără ocupaţie, fără antecedente penale, CNP #############, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare) şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d şi e Cod penal. Condamnă pe inculpatul ####### ###### la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare) pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal. Condamnă pe inculpatul ####### ###### la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal. În baza art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care adaugă 3 (trei) ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse (9 ani închisoare), urmând ca acesta să execute în total 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare. Pedeapsă de executat pentru inculpatul ####### ######: 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim privativ de libertate. În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani, ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, în condiţiile art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, respectiv de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 (cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicate acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi tâlhărie calificată. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii. În baza art. 422 Cod procedură penală coroborat cu art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului ####### ######, durata arestului la domiciliu de la data de 27.04.2021 la zi. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunţată azi 11.05.2022, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 405 alin. 1 Cod procedură penală
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru comiterea infracţiunii de omor.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut în fapt că atunci când autoturismul VW Polo condus de inculpat a plecat cu viteză spre strada 1 Decembrie, primul echipaj de poliţie în care se aflau martorii ####### ###### şi ####### ######-###### a plecat în urmărirea lui. ## un moment dat, inculpatul a virat dreapta spre parcarea din faţa Cinematografului „Luceafărul”, a încetinit foarte mult pe trecerea de pietoni şi de pe scaunul din dreapta faţă a sărit din maşină un tânăr, cel mai probabil fiul acestuia. După ce respectiva persoană a coborât, inculpatul a plecat cu scârţâit de roţi dreapta prin parcare, a mers vreo 20-25 metri, ajungând pe la jumătatea parcării. În acel moment, autoturismul poliţiei era în dreptul trecerii de pietoni. Pe mijlocul parcării sunt locuri de parcare delimitate, unde în acel moment erau două maşini parcate, dar cu un loc liber între ele. În faţa acestui loc liber erau victima şi martorii ###### #####, ######### ###### #####, Roman ######, ###### ######, dar şi partea civilă ##### ########, care se duceau spre magazinul non-stop. După ce a parcurs 20-25 metri prin parcare, inculpatul a virat jumătate stânga, apoi repede jumătate dreapta, a accelerat şi a trecut cu viteză printre cele două maşini parcate, impactând-o pe victimă din plin, aceasta fiind cu spatele la maşină. Victima s-a rotit cu capul şi cu picioarele în aer, până la înălţimea de vreo trei metri, a căzut pe capota şi parbrizul autoturismului VW POLO care a impactat-o, iar de aici a căzut în partea stângă a maşinii sus-menţionate, pe asfalt. După impact, inculpatul nu a oprit, a virat jumătate dreapta şi şi-a continuat deplasarea pe interzis, pe strada ######. Pentru a reţine săvârşirea cu intenţie a faptei, procurorul a avut în vedere cele declarate de martorii ####### ###### ######, ########## ###### #####, Roman ######, ####### ######, precum şi cele constatate cu prilejul cercetării la faţa locului. Instanţa şi-a însuşit concluzia procurorului, însă, pentru a înlătura umbra subiectivităţii (inerentă în cazul persoanelor care au făcut parte din grupul victimei ori al persoanelor apropiate de inculpat), a fundamentat-o pe declaraţiile martorilor ####### ###### ###### şi ####### ######, pe concluziile raportului de necropsie, pe planşele care înfăţişează detaliat locul săvârşirii faptei, precum şi pe unele dintre concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, martorii descriu cu precizie parcursul autoturismului condus de inculpat, modalitatea în care acesta s-a deplasat şi în care a impactat victima, precum şi situaţia locului faptei, excluzând varianta unui mare număr de persoane prezente în locaţia respectivă şi a iluminării precare.
În concordanţă cu declaraţiile martorilor, care au indicat o viteză de deplasare ridicată, raportul de expertiză criminalistică reţine viteza probabilă la momentul impactului ca fiind de aproximativ 55 km/h.
De asemenea, în concordanţă cu aceleaşi declaraţii care indică un impact direct şi puternic asupra victimei, sunt şi concluziile examinării medico-legale. Prin urmare, ţinând seama de modificarea direcţiei de deplasare înspre grupul în care se afla victima, grup perfect vizibil având în vedere destinaţia locului (parcare publică marcată ca atare şi delimitată de drum public), iluminarea corespunzătoare acestei destinaţii, funcţională la momentul respectiv, şi de menţinere a unei viteze ridicate de deplasare, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, fiind evidentă acceptarea posibilităţii producerii decesului cel puţin al unei persoane din respectivul grup. În condiţiile în care curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei din cea de omor în cea de ucidere din culpă, va proceda la o nouă analiză a dovezilor aflate la dosar. În procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 47-49 ds. u.p.) se reţine că după ce inculpatul a dat jos din maşină o persoană la trecerea de pietoni, „a demarat iar în trombă, încercând să se sustragă controlului. După ce (…) a mai parcurs o distanţă de aproximativ 15 m pe str. 1 Decembrie spre str. ######, a efectuat brusc viraj stânga, printre alte vehicule staţionate în parcare, spre un grup de 4-5 cetăţeni de etnie rromă, lovind o persoană cu partea din faţă a vehiculului, provocându-i leziuni şi continuând deplasarea”. Audiat ca martor (filele 146-150 ds. u.p.), partea civilă ##### ########, prezentă la faţa locului, a arătat că „am intrat în parcare, am mers cam 199-100 şi ceva de metri şi deodată am văzut o maşină neagră venind cu farurile stinse care l-a luat pe fratele meu pe capotă. Nu a frânat, nu a oprit, dacă punea frână poate era altceva, dar inculpatul a vrut să-l omoare special.(…) am auzit că s-a dus la un copil să-i ia cheile de la maşină, (…) a lovit un alt copil de vreo 30 de ani care a căzut inconştient. A reuşit să ia cheile cu forţa, după care a venit în parcare să-l omoare special pe fratele meu. (…) l-a luat pe capotă, fratele meu fiind atunci cu spatele spre maşină”. Martorul ###### ##### (declaraţie filele 151-152 ds. u.p.) a susţinut că la momentul anterior impactului, „am mers pe mijlocul parcării (…) îndepărtându-mă la aproximativ 2 metri în spatele lui (victimei, n.n.). În timp ce ne continuam drumul spre magazin, am auzit o bubuitură foarte mare, moment în care m-am uitat atent şi am văzut că ##### ###### a fost lovit cu partea din faţă de un autoturism (…) acest accident a fost făcut cu intenţie, fiind în legătură cu conflictul ce a avut loc între ei la priveghi”. În declaraţia de la fila 154 ds. u.p. a relatat că „în timp ce ne deplasam către magazinul non-stop aflându-ne în parcarea mare pe diagonala parcării (…) în grup, deodată am auzit o bubuitură (…) m-am uitat către stânga (…) l-am văzut pe ##### cum se afla în aer”. Audiat la urmărire penală (declaraţie filele 183-185 dosar), martorul ###### ######, care era în grupul de persoane din parcare, a relatat că „parcarea era goală, erau parcate una sau două maşini, dar la depărtare de locul unde eram noi. (…) Într-o fracţiune de secundă, un autovehicul l-a lovit din spate pe Musculiţă (…) nu a oprit după ce l-a lovit (…) şoferul a venit cu intenţia de a-l lovi cu maşina”. În faza cercetării judecătoreşti (declaraţie filele 21-22 vol. II ds. fond), martorul a relatat că Înainte de a veni maşina din stradă şi de a-l lovi pe Musculiţă, noi cei din grup eram înşiraţi pe stradă, la distanţă unul de altul”. Audiat în apel (declaraţie fila 157 dosar), martorul a susţinut că „eu am văzut doar cum maşina urmărită de poliţie a dat peste o persoană din grupul de la priveghi. Victima făcea parte din grupul nostru. Când am văzut maşina ne-am ferit toţi, cred ## se putea feri şi victima. Maşina a venit din spatele nostru”. ####### ###### ######, subofiţer operativ (declaraţie filele 157-159, 163-171 ds. u.p.), a fost persoana care a urmărit autoturismul condus de inculpat „cu semnalele acustice şi luminoase”, precizând că acesta „a mai parcurs vreo 20 de metri până la jumătatea parcării, a virat brusc stânga şi a intrat cu viteză printre două maşini parcate în mijlocul parcării. În faţa locului dintre cele două maşini, pe unde a intrat cu viteză autoturismul, erau nişte persoane de etnie rromă. Când a intrat printre cele două maşini (…) a accelerat puternic, am văzut cum doi cetăţeni de etnie rromă au sărit unul stânga şi unul dreapta, dar pe persoana rromă care era în mijloc (…) a prins-o din plin (…) a căzut pe parbriz şi pe capotă, partea stângă cred ##, şi apoi a căzut în stânga autoturismului. Autoturismul a virat jumătate dreapta şi a plecat cu viteză (…) pe contrasens, noi pornind în urmărirea lui (…) Putea să-şi continue deplasarea fără să fie nevoit să vireze stânga, drumul era liber. Eu cred ## în mod intenţionat a virat stânga, a fost ceva între el şi persoanele din parcare”. (…) erau două maşini parcate, cu un loc liber între ele (…) a virat jumătate stânga, repede jumătate dreapta, a accelerat şi a trecut cu viteză printre cele două maşini parcate”. În faza cercetării judecătoreşti (declaraţie filele 135-136 dosar fond) a arătat, printre altele, că inculpatul „a plecat brusc dreapta, spre parcare, iar la mijlocul parcării au fost două viraje, adică un viraj dreapta şi apoi un viraj stânga. Acolo erau parcate două maşini, oblic, cu o distanţă de o maşină între ele, însă mai erau şi alte maşini. În faţa acestor două maşini din partea de mijloc a parcării, acolo unde maşinile sunt parcate oblic era un grup de persoane, cam 3-4 persoane. Dintre cele două maşini cea din dreapta era mai înaltă cred. ###### a trecut brusc între cele două maşini şi pe omul mare, voinic la peste 120 kg l-a prins în plin (…) apoi maşina a plecat brusc de pe loc”. Între persoanele din acel grup era „în jur de 1 metru între fiecare”, iar „parcarea era luminată”. Audiat în instanţă (fila 120 vol. III ds. fond), martorul a arătat că autoturismul condus de inculpat „a făcut dreapta brusc în parcarea Luceafărul (…), iar spre mijlocul parcării erau parcate două maşini cu un spaţiu de parcare între ele. În faţa lor între ele erau 4 bărbaţi. Volkswagenul a virat brusc 45 de grade, iar brusc 45 de grade şi a trecut printre cele două maşini parcate şi atunci l-a prins din plin pe cel care a decedat”, care „s-a rotit în aer vreo trei metri (…) a căzut în stânga maşinii”. În declaraţia făcută în apel (fila 200 dosar), martorul a precizat că „persoanele erau în capătul locului de parcare în exterior, inculpatul putea să le vadă”. Maşina în care se afla martorul „avea pornite semnalele luminoase”, iar „parcarea era luminată”. Agentul de poliţie ####### ######, aflat în maşina care l-a urmărit pe inculpat, conform declaraţiei de la fila 173 ds. u.p. l-a observat pe acesta că „a făcut viraj stânga printre vehiculele staţionate în parcare spre un grup de persoane de etnie rromă, lovind pe una dintre acestea cu partea din faţă”. În declaraţia dată la tribunal (filele 132-134 dosar), martorul a arătat că în timpul urmăririi maşinii conduse de inculpat „eram cu girofarul pornit, aveam luminile aprinse (…) erau 3-4 spaţii de parcare între cele două vehicule printre care (…) a trecut maşina inculpatului”. În faţa Tribunalului ######## (declaraţie filele 146-147 vol. III ds. fond), martorul şi-a menţinut cele arătate, precizând că atunci când a făcut virajul stânga către persoane „nu a frânat, doar a redus viteza cât să se încadreze între maşini”. Prezent la derularea evenimentelor, martorul ######### ###### ##### a susţinut, în declaraţia sa (filele 175-177 ds. u.p.), că „am intrat în parcarea mare. Am observat foarte bine că parcarea era aproape goală, fiind doar câteva maşini pe lateralele acesteia (…) ne deplasam pe diagonala parcării (…) poate la o distanţă de 0,5-1 metru, deplasându-ne spre acel non-stop. (…) am auzit din spate sirenele unei maşini de poliţie. M-am uitat în urma noastră, spre intrarea în parcare pe unde intrasem şi noi, iar atunci am văzut că un autoturism închis la culoare intrase în parcare cu viteză. A redus viteza când a intrat în parcare, însă apoi a accelerat puternic şi a venit direct spre grupul de persoane unde eram eu. A virat efectiv stânga spre locul unde eram noi (…) se îndrepta direct spre noi, având farurile aprinse (…) nu a frânat deloc (…) s-a deplasat pe diagonala parcării, direct spre noi şi sunt ferm convins că a avut intenţia clară de a ne impacta”. Martorul ocular Roman (########) ###### a relatat (declaraţie filele 179-181 ds. u.p.) că era în grupul victimei, iar respectivele persoane se deplasau „pe diagonala parcării”, „unul lângă altul, poate la o distanţă de 0,5-1 m (…) am auzit o bubuitură (…) nu am auzit nicio urmă de frânare”. A mai susţinut că şoferul maşinii care a provocat accidentul „în mod cert putea să ne evite şi să nu impacteze vreo persoană, dacă ar fi pierdut controlul autovehiculului. Parcarea era goală şi se putea duce în orice direcţie (…). Cred ## scopul clar a fost să impacteze cu autoturismul persoanele care se deplasau”.
Audiat în faza cercetării judecătoreşti (filele 23-24 vol. II ds, fond), martorul a susţinut că nu mai ştie dacă parcarea era atunci aproape goală, întrucât era în stare de ebrietate, şi nu-şi mai menţine afirmaţia relativ la intenţia acuzatului de a impacta vreo persoană din grup, făcută la urmărirea penală. În apel (declaraţie fila 119 dosar), martorul a arătat că „Mergând spre non-stop, am văzut o maşină urmărită de o maşină de poliţie. Musculiţă era cu noi în grup, noi ne-am ferit şi el a rămas în stradă, în parcare (…). Ne aflam într-o parcare de maşini, dar pe culoarul dintre locuri. Maşina care l-a impactat pe Musculiţă a venit din spatele grupului”. A mai relevat că „am impresia că (la momentul impactului, n.n.) victima se afla pe loc de parcare. De o parte şi de alta a acelui loc erau maşini. Erau multe maşini în parcare”, iar după ce a căzut, victima „E posibil să fi fost mutată de pe locul de parcare unde a fost lovită, câţiva metri”. Martorul ##### ###### ##### (declaraţie fila 201 dosar), care a sosit la faţa locului la puţin timp după impact, a relatat că „victima am găsit-o pe un loc de parcare”. Martorul ##### ###### ###### (declaraţie filele 113-114 dosar apel) a relatat că de pe terasa magazinului non-stop aflat la circa 10 metri de parcare „am văzut o maşină micuţă de culoare neagră, iar la 40-60 metri venea maşina poliţiei. (…) maşina neagră a intrat în parcare şi a trecut printre două maşini care erau deja parcate. Maşina neagră a părăsit spaţiul dintre cele două maşini îndreptându-se spre ieşire, iar la un moment dat a apărut o persoană cunoscută de mine sub numele Musculiţă şi inculpatul a lovit-o fără să vrea. Nu cred ## era de evitat accidentul, pentru că în partea dreaptă şi în partea stângă sunt maşini parcate, nu avea cum să îl vadă, nu ştiu de unde a apărut victima. Când a ieşit dintre cele două maşini, în acel moment a apărut victima, inculpatul a lovit-o, iar maşina se oprise. (…) Victima nu era între maşini, era pe carosabil, el a ieşit din parcare dintre maşini”, iar în momentul impactului se afla „cu lateralul”, „dădea să fugă” şi a luat-o „din plin atunci”. În declaraţia dată la urmărire penală (filele 67-70 dosar), inculpatul a susţinut că „după ce am fost lovit (la priveghi, n.n.) am fugit disperat să-mi caut soţia. În drumul meu m-am suit într-o maşină (…) am pornit autoturismul spre parcarea din faţa magazinului Luceafărul. Nu am văzut pe absolut nimeni în faţa mea, am auzit o zdruncinătură, dar totuşi am auzit sunete făcute de sirena poliţiei. Eu am vrut să mă ascund cu maşina între maşinile care erau parcate, dar văzând lumea m-am speriat şi am fugit”. Audiat în apel (declaraţie filele 158-159 dosar), inculpatul a susţinut că imediat după ce băiatul său a coborât din maşină, „a apărut maşina poliţiei cu girofarul aprins. Nu am oprit pentru că îmi era frică că îmi lua permisul. Am mers aproximativ 20 metri, am găsit un loc liber printre două maşini pentru a putea ieşi. Veneam de pe strada ###### şi am intrat în parcare. Am traversat parcarea în timp ce mă uitam după copil şi maşina poliţiei, am auzit o bubuitură. Trecând printre cele două maşini am impactat o persoană care nu ştiu de unde a apărut. Persoana a apărut pe stradă în faţa mea, pe sensul de ieşire din parcare, eu voiam să fac stânga. Din parcare până în stradă nu există separare prin trotuar sau altceva. Am ieşit din parcare dar nu am apucat să virez stânga. Eu nu am văzut victima, a apărut dintr-o dată în faţa mea. Poliţia mă urmărea. După ce am lovit victima am plecat de frică. Eu am crezut că cineva s-a aruncat în parbrizul meu. (…) Sunt chiar neam cu victima.”
Prezenta instanţă a efectuat o cercetare la faţa locului (proces-verbal fila 249 dosar), context în care inculpatul a indicat traseul urmat prin respectiva parcare şi a precizat că, atunci când a intrat printre cele două maşini, nu a putut observa prezenţa unor persoane, însă dacă nu se uita în urmă după echipajul de poliţie şi fiul său, ar fi putut observa apariţia ulterioară a victimei în spaţiul pe care l-a parcurs printre cele două vehicule. De asemenea, cu nr. 56/N din data de 15.03.2022, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 231/N din 13.11.2017 privind decesul numitului ##### ######. În concluziile acestui act medical se reţine că „În raport de aspectele lezionale constatate la necropsie, se apreciază că numitul ##### ###### a fost lovit din partea antero-laterală stânga a corpului, cu impact la nivelul genunchiului şi gambei stângi, antero-lateral”. Din fişa de cazier judiciar reiese că inculpatul nu are antecedente penale, ceea ce relevă că nu este o persoană agresivă şi care să creeze probleme în societate, din caracterizarea făcută de Asociaţia Partida Romilor Pro-Europa, în urma consultării comunităţii locale, că nu reprezintă un pericol pentru persoanele din jur, iar din declaraţia martorului ##### Roman Ulise (fila 186 dosar fond), că victima era prieten bun cu acuzatul, pe care îl cunoaşte „din copilărie şi nu am auzit niciodată vreo vorbă rea despre acesta”. Din fotografia aflată la fila 83 vol. II dosar urmărire penală reiese că zona cea mai afectată a parbrizului este cea dreaptă, context în care se poate presupune că victima, care a fost prinsă cu faţa maşinii din partea laterală stânga a corpului şi apoi aruncată în stânga maşinii, după rostogolirea ei prin aer, se afla în prima jumătate a locului liber situat între cele două maşini şi se deplasa perpendicular pe axa locului de parcare, dinspre dreapta spre stânga. Astfel, văzând şi declaraţiile martorilor care au susţinut că între cei din grupul care însoţea victima era de 0,5 metri – 1 metru, date fiind distanţa mică parcursă prin parcare, schimbările bruşte şi rapide ale direcţiei de mers şi viteza mare a autoturismului, nu se poate exclude aspectul că, la momentul când inculpatul a luat decizia să treacă printre cele două maşini, victima să nu se fi aflat în raza sa vizuală într-un loc care să o pună în pericol sau să fi creat acestuia impresia că nu o va impacta, datorită poziţiei ocupate, la marginea zonei de ieşire.
În plus, inculpatul era urmărit de poliţie, de care încerca să scape şi să se ascundă (posibil printre maşinile din parcare), context în care e greu de crezut că ar fi urmărit ori acceptat să ucidă vreo persoană, şi cu atât mai puţin în mod special pe ##### ######. Aspectul că anterior avuseseră un incident la parastas, în condiţiile în care cei doi se cunoşteau de multă vreme, iar din actele dosarului nu rezultă că inculpatul este o persoană violentă şi răzbunătoare, care rezolvă agresiv conflictele cu semenii, infirmă ipoteza susţinută de unii dintre membrii grupului victimei în sensul că ar fi urmărit-o cu autoturismul pe aceasta din urmă pentru a o ucide.
Totodată, rezultă din coroborarea tuturor dovezilor, contrar susţinerilor unor martori din grupul victimei, că spaţiul prin care a trecut inculpatul anterior impactării acesteia era de lăţime mică (aferent unui singur loc de parcare) şi era flancat de două maşini parcate, iar ##### ###### nu se afla în zona de parcare, ci la capătul de ieşire (pe direcţia de mers a inculpatului) dintre cele două maşini care staţionau, sensul său de mers fiind de la dreapta la stânga, perpendicular pe axa spaţiului de parcare liber. De asemenea, nu se poate reţine că acuzatul cunoştea despre prezenţa victimei în parcare, context în care să se fi deplasat în mod intenţionat în respectivul areal, pentru a o urmări şi impacta cu maşina într-o zonă iluminată, în care staţionau multe maşini şi în care circulau diverse persoane, chiar şi la acea oră.
Pe de altă parte, cu siguranţă a avut la dispoziţie timpul necesar să observe că în respectiva parcare şi pe strada opusă celei de pe care a pătruns în arealul de staţionare a autoturismelor se deplasează persoane, în condiţiile în care locul era luminat, iar numărul pietonilor, ridicat, context în care trebuia şi putea să prevadă că încălcarea regulilor de circulaţie (art. 336 alin. 1 Cod penal, art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care impune ca „Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private”, art. 54 alin. 1 din acest ultim act normativ, care stipulează că „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic”, art. 48 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă”) poate conduce la uciderea sau vătămarea uneia sau mai multora dintre acestea.
Aşadar, prezenta instanţă conchide că inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice (de natură a-i afecta rapiditatea şi precizia reflexelor) şi încercând să scape de maşina poliţiei (semnalizată acustic şi luminos corespunzător) care îl urmărea, conducând (efectuând succesiv viraje, demaraje şi frânări) cu viteză peste limita legală (55 km/h) prin parcarea prin care, la acel moment, circulau mai multe persoane (şi pe care, dacă era atent, putea să le observe şi să le evite), inclusiv victima (care, datorită pătrunderii rapide a inculpatului pe culoarul dintre cele două maşini, venind dinspre mijlocul parcării, în mod obiectiv nu l-a putut observa în timp util), deşi a trebuit să se asigure anterior pătrunderii în acel spaţiu îngust şi să constate fără îndoială prezenţa ei pe linia de delimitare a parcării de stradă, şi care din cauza neatenţiei în trafic a impactat victima, este unicul responsabil de consecinţele produse (decesul numitului ##### ######).
Sub aspectul formei de vinovăţie cu care a acţionat (intenţie indirectă sau culpă, întrucât temeinic instanţa fondului a stabilit că existenţa intenţiei directe nu poate fi reţinută), curtea evidenţiază că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, fapta este săvârşită cu intenţie indirectă (eventuală) când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Totodată, se stipulează în art. 16 alin. 4 lit. a Cod penal că fapta este săvârşită din culpă cu prevedere atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. Elementul comun al celor două forme de vinovăție este cel intelectiv, respectiv prevederea, de către autorul faptei, a rezultatului socialmente periculos urmare a conduitei abordate în trafic, pe care nu îl urmăreşte, iar elementul care le diferenţiază este cel volitiv, respectiv atitudinea sa, premergător producerii respectivului rezultat, de acceptare sau neacceptare a acestuia.
În cazul intenției indirecte rezultatul prevăzut este și acceptat, pe când în cazul culpei cu prevedere rezultatul, deşi prevăzut de autor, nu este acceptat, fapt ce nu îl împiedică însă să se angajeze în acțiunea ilicită riscantă, sperând ușuratic și fără temei (deci fără o certitudine) că totuși nu se va produce. În toate cazurile în care autorul se angajează într-un comportament ilicit în trafic, prin nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice vizând interdicţia de a conduce autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice şi de viteză, autorul prevede că prin această conduită ilicită se expune unei situații de risc în care s-ar putea produce un accident. Angajându-se în continuare în comportamentul ilicit în trafic deși a conștientizat această situație de risc, evident că autorul acceptă riscul producerii unui accident ca o posibilitate/eventualitate, negându-l însă ca un fapt cert, întrucât el speră totuși, netemeinic, că accidentul nu se va produce, evaluarea și speranța lui dovedindu-se în cele din urmă eronată/neîntemeiată. Fiecare conducător auto angajat conștient într-un comportament ilicit acceptă că s-a plasat într-o situație de risc în care producerea unui accident este posibilă / plauzibilă.
Culpa nu acoperă doar vinovăția sub forma neatenției, ci și sub forma imprudenței nesăbuite, a neglijenței crase, aceasta necăzând sub spectrul intenției indirecte. Explicația pentru angajarea într-o astfel de situație de risc poate fi aceea că autorul nu a acceptat ca sigură / foarte probabilă producerea rezultatului, ci a acceptat doar faptul că ea s-ar putea produce ca o eventualitate îndepărtată, sperând totuși, în mod netemeinic, că rezultatul nu se va produce, forma vinovăției fiind așadar neglijența / imprudența / ușurința criminală, iar nu indiferența.
Ansamblul probatoriului administrat în cauză denotă faptul că inculpatul nu a acceptat, în momentul pătrunderii sale în parcare şi efectuării operaţiunilor arătate, un rezultat în privința căruia era sigur de producere, ci că a sperat, evident în mod netemeinic, că totuși nu se va produce. Nu are importanță cât de netemeinică era evaluarea / speranța sa legată de faptul că rezultatul totuși nu se va produce, căci ceea ce trebuie avut în vedere este această evaluare subiectivă, proprie a autorului, oricât de eronată, instanța neputându-se raporta la criteriul conducătorului auto obiectiv și diligent (care ar fi putut evalua corect situația, ajungând la concluzia că accidentul nu poate fi evitat, ci este iminent), căci distincția între cele două forme de vinovăție este tocmai atitudinea subiectivă proprie, iar nu situația obiectivă.
Este evident că inculpatul, în calitatea sa de conducător auto, trebuia și putea să prevadă iminența rezultatului şi să evalueze în mod corect riscurile și șansele de evitare a accidentului. Cu toate acestea, el a apreciat că, în ciuda tuturor interdicțiilor încălcate, va reuși să evite un impact cu oricare dintre persoanele care se deplasau prin parcare. Atitudinea acuzatului față de acţiunile obiectivate în mediul exterior și de rezultatele lor este aceea de inconștiență, respectiv de evaluare total eronată a riscurilor de producere a unui accident și a șanselor / posibilităților de evitare a lui, atitudine care însă rămâne pe teritoriul culpei, iar nu al intenției, întrucât chiar și în prezența unei asemenea evaluări aberante, nu îi era indiferent dacă accidentul se va produce, ci spera ca accidentul să nu se producă.
Prezenta concluzie se impune şi îi profită acestuia, întrucât la dosar nu există dovezi din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, contrariul, şi care ar atrage incidenţa formei de vinovăţie a intenţiei indirecte în ce priveşte producerea rezultatului socialmente periculos.
O interpretare opusă ar plasa toate accidentele de circulație comise prin încălcarea conștientă (imprudență / neglijență) a măsurilor de prevedere specifice în zona intenției indirecte, orice conducător auto angajat într-o astfel de acțiune ilicită (care circulă sub influenţa băuturilor alcoolice, cu o viteză peste limita legală și care nu îi permite să reacționeze în timp util pentru evitarea oricărui pericol, care nu acordă prioritate de trecere pietonilor angajați în deplasare pe marginea parcării), prevăzând și acceptând implicit un posibil accident. Doar atunci când producerea rezultatului, datorită modalității de comitere a faptei, apare în reprezentarea mentală a autorului ca având un grad de probabilitate / certitudine atât de ridicat încât acesta conștientizează că rezultatul este pe cale să se producă și el totuși persistă în acțiunea sa, fiindu-i indiferent că se va produce, se poate aprecia că angajarea autorului în continuare în actul ilicit înseamnă o acceptare implicită a producerii rezultatului, deci o intenție indirectă.
Din nicio dovadă administrată în cauză, raportat la modul de acţiune şi la caracterul său nonviolent, nu reiese că inculpatul a urmărit ori acceptat să ucidă victima (cu care se afla în relaţii de amiciţie), conflictul (minor) avut anterior cu aceasta la priveghi nejustificând în vreo modalitate o astfel de conduită extremă.
Aşa fiind, curtea a apreciat că forma de vinovăție cu care inculpatul ####### ###### a acționat este culpa, context în care a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor în cea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1,2 Cod penal. Cum comiterea ei este indubitabil probată în cauză (culpa sa fiind una exclusivă), achitarea inculpatului nu ar putea fi dispusă, în aplicarea vreunuia dintre temeiurile reglementate de art. 16 alin. 1 lit. a-d Cod procedură penală.