HOTARARE DE ADMITERE A APELULUI IMPOTRIVA ORDINULUI DE PROTECTIE EMIS DE JUDECATORIA IASI

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față,

Procedura în fața primei instanțe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 20919 din data de 21.05.2026, reclamanta […] l-a chemat în judecată pe pârâtul […], solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia.

2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr 8108/25.05.2026 pronunțată la data de 10.06.2026, Judecătoria Iași a admis în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta […] în contradictoriu cu pârâtul […].

A obligat pârâtul, pentru următoarele 12 luni de la data prezentei hotărâri, să păstreze o distanță de 100 m față de reclamantă, față de minorul […], născut pe data de 5.12.2023 și față de locuința acestora situată în […].

A interzis pârâtului în această perioadă orice contact, telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

A stabilit temporar, pe perioada de valabilitate a ordinului de protecție, ca locuința minorului […], născut pe data de 5.12.2023, să fie împreună cu mama.

A respins solicitarea de interdicție pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone.

A respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata chiriei și a întreținerii pentru locuința familială.

A obligat pârâtul să poarte permanent, pe perioada de valabilitate a ordinului de protecție de 12 luni un dispozitiv electronic de supraveghere.

În temeiul art. 38 alin. 4 din Legea 217/2003, a obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică/psihoterapie, ce urmează să se realizeze în perioada de valabilitate a ordinului de protecție, cu o frecvență de cel puțin o dată pe lună.

A atras atenția acestuia că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezenta hotărâre constituie infracțiune, conf. art. 38 alin 6 din Legea 217/2003., că respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana protejată prin intermediul său, potrivit art. 44 alin 3 din Legea 217/2003.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1312 lei din care 656 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru reclamantă, […] conform delegației nr. 75157/2026 emisă de Baroul Iași și 656 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât, […], conform delegației nr. 75158/2026 emisă de Baroul Iași.

În temeiul art. 18, 19 OUG 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat pentru pârât rămân în sarcina acestuia, iar pârâtul a fost obligat la plata către stat a sumei de 656 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Părțile sunt căsătorite și au împreună un copil, […], născut pe data de 5.12.2023. Din interogatoriul administrat coroborat cu planșele foto și înregistrările audio reiese că pârâtul a exercitat acte de agresiune fizică, verbală și psihologică asupra reclamantei, un ultim conflict grav având loc în luna mai 2026. Planșa foto și înregistrarea în care se aude efectiv sunetul palmei care lovește corpul – ilustrează actele de agresiune fizică. Agresiunea verbală este dovedită prin tonul ridicat și cuvintele injurioase adresate reclamantei. Agresiunea psihologică asupra reclamantei este de necontestat, pârâtul adresându-i acesteia amenințări cu moartea și cu acte de violență, alungând-o de acasă, gesticulând cu un cuțit în momentul disputei, exercitând actele de violență în prezența copilului, care țipă.

În drept, Legea 217/2003 prevede luarea anumitor măsuri restrictive de drepturi ale unei persoane – dreptul la liberă circulație, dreptul la o locuință, dreptul la liberă comunicare. Or, o asemenea ingerință în viața unor persoane nu poate fi permisă decât în baza unor indicii sau probe temeinice. Judecătorul are de pus în balanță pe de o parte drepturile presupusei victime și drepturile prezumtivului agresor, urmând a aprecia asupra măsurilor care se impun.

Violența în familie este o realitate, chiar dacă de multe ori victimele nu sunt îndrumate și nu obțin certificate medico-legale. De altfel chiar intenția Legii 217/2003 a fost una de protejare a victimelor și de prevenție a conflictelor domestice și a recidivei agresorilor, textul de lege prevăzând pe de o parte doar măsuri temporare iar pe de altă parte, ca in caz de maximă urgență instanța poate hotarî în aceeași zi, pe baza actelor depuse, fără a impune obligativitatea dovedirii prin martori a agresiunii.

În cauză, constată instanța că susținerile reclamantei se coroborează cu celelalte probe administrate – respectiv cu actele medicale, planșele foto, înregistrări, astfel încât s-a format convingerea instanței privind existența anumitor acte de violență domestică și se justifică intervenția instanței.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*) „pentru prevenirea si combaterea violentei in familie „ Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții …„

Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, necesitatea acesteia pentru a înlătura o stare de pericol, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.

În situația de față, desfășurarea evenimentelor confirmată de înscrisurile depuse și percepția personală a magistratului raportat la precizările și poziția procesuală a părților, justifică emiterea ordinului de protecție. Actele de agresiune fizică, verbală și psihologică au existat cu certitudine, astfel cum reiese din înregistrarea depusă. Observă instanța că reclamanta a fost foarte afectată emoțional, ea neputând participa la audierea înregistrării, (a închis ochii și și-a pus mâinile peste urechi), primind permisiunea de a părăsi sala de judecată pentru evitarea retraumatizării. Urgența luării măsurii pe care o presupune această procedură nu poate fi contestată, dată fiind necesitatea intervenției autorităților. Caracterul vremelnic rezultă din însăși perioada pentru care se solicită luarea măsurii. Existența unei forme de agresiune din partea unui membru al familiei în sensul art. 5 din legea 217/2003, este un aspect care a fost dovedit fără putință de tăgadă, pârâtul fiind soțul […]

Pârâtul nu a negat existența conflictului, diminuând însă gravitatea comportamentului său prin susținerea că reclamanta exagerează.

Cum probatoriul administrat contrazice susținerile pârâtului, instanța va admite în parte cererea urmând a obliga pârâtul să păstreze o distanță de 100 m față de reclamantă, față de minorul […], născut pe data de 5.12.2023 și față de locuința acestora situată în […]. Totodată va interzice pârâtului în această perioadă orice contact, telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima și va stabili temporar, pe perioada de valabilitate a ordinului de protecție, ca locuința minorului […], născut pe data de 5.12.2023, să fie împreună cu mama.

A mai solicitat reclamanta ca pârâtului să îi fie montat un dispozitiv de supraveghere electronică. Această posibilitate este prevăzută de art. 38 din Legea 217/2003 alin 1 lit g, și alin 2 care stabilește următoarele:

„… (2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. g) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. a) a fost dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);
2. b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanță minimă față de victimă și, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate își exprimă acordul de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligației agresorului.”

A observat instanța că în speța dedusă judecății a fost luată măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe față de reclamantă și victima și-a exprimat acordul de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere, iar textul de lege nu lasă această măsură la latitudinea agresorului, fiind doar o opțiune subiectivă, a victimei. Evident, judecătorul poate aprecia dacă se impune sau nu instituirea unei măsuri de protecție de acest gen, funcție de diferite criterii precum gravitatea faptelor, forma de exercitare a agresiunii, periculozitatea socială. În prezenta speță, față de solicitarea expresă a reclamantei și situația concretă, instanța apreciază că se justifică instituirea unui dispozitiv de supraveghere electronică. Instanța atrage atenția pârâtului că, potrivit art. 47 alin 1 din Legea 217/2003, încălcarea oricăreia din măsurile dispuse prin acest ordin de protecție constituie infracțiune.

Având în vedere ocupația pârâtului – aceea de taximetrist precum și numărul mare de localități și zone unde reclamanta solicită să nu îi fie permis pârâtului să se deplaseze, dar și împrejurarea că a fost obligat la purtarea unui sistem electronic de supraveghere, instanța a apreciat că prin măsurile deja dispuse se realizează o protecție eficientă a victimei, urmând a respinge această cerere a reclamantei.

De asemenea, ținând cont de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că reclamanta și minorul nu pot rămâne în locuința familială, instanța va respinge solicitarea de suportare de către agresor a chiriei sau a întreținerii.

Raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina agresorului, judecătorul are posibilitatea de a întinde efectele măsurilor restrictive pe o perioadă maximă de un an. În contextul probelor administrate, prin raportare la măsurile dispuse și la situația concretă care relevă un grad crescut de pericol social, în condițiile modalității de exercitare a agresiunilor și a neconștientizării consecințelor faptelor sale, apreciază că interdicția trebuie să fie stabilită pentru o perioadă maximă, de 12 luni, atrăgând atenția că încălcarea oricăreia din măsurile dispuse constituie infracțiune iar respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru victime .

Reținând recenta modificare a legii care instituie obligativitatea stabilirii unor măsuri suplimentare, în temeiul art. 38 alin. 4 din Legea 217/2003, va obliga pârâtul să urmeze consiliere psihologică/psihoterapie, ce urmează să se realizeze cel puțin o dată pe lună în perioada de valabilitate a ordinului de protecție.

Totodată, având în vedere că părțile au avut avocați din oficiu, va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1312 lei din care 656 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru reclamantă, […] conform delegației nr. 75157/2026 emisă de Baroul Iași și 656 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât, […], conform delegației nr. 75158/2026 emisă de Baroul Iași.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel pârâtul […] criticând-o pentru netemeinicie și solicitând in principal admiterea apelului, modificarea hotărârii in sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, probele depuse de reclamanta având doar scopul de a distorsiona realitatea, fără a face dovada iminenței emiterii ordinului de protecție atât față de reclamantă cât și față de copilul minor.

In subsidiar, solicită admiterea apelului și înlocuirea măsurii dispuse de Judecatoria Iași prin reducerea termenului pentru care a fost emis ordinul de protecție, de la termenul maxim de 12 luni la un termen de 3 luni, termenul de 12 luni fiind unul excesiv prin raportare la dovezile existente la dosarul cauzei.

De asemenea, admiterea apelului și înlocuirea măsurii dispuse in ceea ce privește stabilirea interdicției de a se apropia de copilul minor in sensul permiterii lui de a avea legături personale cu copilul minor, prin raportare la vârsta fragedă a copilului și legăturile strânse existente între el și copil, în prezenta bunicilor materni sau paterni sau/și a personalului aparținând DGASPC Iași, în locuri publice din municipiul Iași, săptămânal, în zilele de vineri, sâmbătă sau duminică, în intervalul orar 11:00-13:00.

În motivare, apelantul-pârât a arătat că, a fost în permanență alături de familia sa, de soție si minor, asigurând stabilitatea financiară în limita posibilităților, achitând chiria si utilitățile si asigurându-le un trai cat mai confortabil.

În ultimele 24 de luni a înregistrat venituri modeste, el fiind singurul care a asigurat producerea de venituri in familie, lucrând in paralel la 2 locuri de munca, broker in asigurări si reasigurări – agent imobiliar in cadrul Holding-ului […] și conducător auto – taxi in regim de închiriere, ride-sharing.

Mai mult, a fost nevoie sa apeleze la ajutor financiar din partea rudelor, familiei și al prietenilor, cu scopul exclusiv de a asigura întreținerea nevoile zilnice familiale, plata chiriei si cheltuielilor de întreținere dar si cheltuielile zilnice ale soției si ale copilului lor minor.

Într-un final, pentru a stabiliza situația a fost nevoie sa părăsească tara si sa meargă in Olanda la munca, perioada in care, asa cum face dovada cu înscrisuri, a trimis sume importante de bani in contul soției pentru a asigura atât ei cat si copilului minor toate cele necesare asigurării unui trai corespunzător.

Astfel, potrivit înscrisurilor care însoțesc apelul, în perioada in care s-a aflat in Olanda, a trimis in contul soției suma de 4357 euro si 2042 lei, iar prin intermediul lui […] suma de 200 lire, 200 euro si 3560 lei, sume pe care le-a solicitat ca împrumut de la acesta, in nume personal si pe care le-a si achitat.

A revenit in Romania pe data de 12 mai 2026, ocazie cu care s-a angajat, singura preocupare si prioritate a lui fiind întreținerea familiei si achitarea tuturor sumelor datorate către banca, prieteni si rude.

Precizează că împreună cu reclamanta sunt debitori într-un contract de credit de nevoi personale aflat în faza de executare silită, fiind instituite popriri atât pe conturile lor personale, cât și pe societate.

Înțelege să își asume si regretă limbajul folosit cu ocazia conversației cu soția, limbaj adresat atât la adresa acesteia, dar si la adresa membrilor acesteia de familie in timpul șederii lui in Olanda, prin intermediul aplicației Whatsapp cat si după ce a revenit in tara, in luna mai 2026. Toate acestea au fost cauzate de stresul continuu in care se afla urmare efortului fizic depus pentru a face față programului celor doua locuri de munca și a distanței fata de soție si copil, dar au fost si ca urmare a discuțiilor si neînțelegerilor privind urmările iminentului divorț.

In multe rânduri a discutat personal despre conflictele care au existat in relația lor, cu mama reclamantei, deoarece personal, a avut o relație foarte apropriata cu dumneaei.

Învederează inca o data instanței de control judiciar că evenimentul din luna august 2025 a fost un eveniment izolat, survenit pe fondul unui stres psihic acumulat, din cauza situației financiare, presiunilor si reproșurilor, situație cunoscuta atat de apropiați, familia lui cat si de mama reclamantei.

De altfel, familiile lor cat si alți martori, pot confirma faptul ca, după evenimentul din luna august 2025, soția a revenit la domiciliu in aceasi zi si nu a prezentat niciun fel de semn de agresiune fizica, de altfel in următoarele zile si-a vizitat părinții si bunica, împreună cu fiul lor, minorul […], fără ca vreuna dintre persoanele enumerate sa sesizeze existenta vreunei contuzii sau urme rămase.

Evidențiază totodată ca sotia-reclamanta nu a apelat niciodată serviciul unic de urgenta si, de asemenea, nu s-a prezentat la serviciul medico-legal pentru a solicita si obține vreun certificat medico-legal care sa ateste existenta urmelor presupuselor violente sau agresiuni exercitate asupra sa.

Apelantul menționează că din înscrisurile depuse la dosar, mai exact din conversațiile purtate între părți pe aplicația Whatsapp, cu privire la controlul medical de cardiologie din luna ianuarie 2026, arata ca a fost cauzat de oboseala si nu de neînțelegerile dintre ei.

Instrumentul optic prezintă înregistrări de ecran cu aplicația XRecorder de pe telefonul personal in care sunt relatate conversații între el si reclamanta din perioada septembrie 2025 […] ianuarie 2026, pe 4 ianuarie 2026 el părăsind Romania, dar si din ianuarie 2026 pana in mai 2026 când a revenit in Romania, din Olanda, de unde reiese ca intre ei nu au fost conflicte care sa stea l[a] baza emiterii ordinului de protecție […]

Cererea de emitere a ordinului de protecție l-a surprins, aceasta fiind depusa in ziua imediat următoare datei de 20 mai 2025, data la care, împreuna cu soția, au mers la Judecătoria Iași, pentru a se interesa cu privire la formalitățile necesare înregistrării unei cereri de divorț, de comun acord.

Pe holul instanței de judecata au fost abordați de o doamna avocat care le-a sugerat […] procedura inițierii demersului unui divorț, in lipsa încheierii unui angajament cu un avocat, este greu de făcut, ocazie cu care avocata a înmânat soției o carte de vizita, cerandu-i sa o contacteze în vederea încheierii unui contract de asistenta juridica.

Ulterior, in aceeași zi, au avut mai multe discuții in contradictoriu pe tema divorț[ului] împreuna cu soția, dar fara ca intre ei sa intervină altercații sau sa fie adresate injurii.

Astfel, in următoarea zi, respectiv data de 21.05.2026, reclamanta […] s-a prezentat din nou la Judecătoria Iași si a depus cerere pentru ordin de protecție, înțelegând […] emiterea unui ordin de protecție ii este utila in procedura divorțului, scopul principal fiind […] obține autoritatea părintească exclusivă asupra minorului rezultat din căsătorie.

In ceea ce privește copilul minor, aduce in discuție interesul superior al acestuia, de a […] legături personale cu el care este responsabil in ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, toate acestea având rolul de a asigura o dezvoltare și creștere armonioasa.

Pentru toate acestea, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul […].

Apărările formulate

Intimata […], legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise la dosar la data de 06.07.2026 și s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din 07.07.2026, solicitând respingerea apelului.

Aspecte procesuale

În fața instanței de control judiciar au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriile părților.

Paratul, prin avocat, a formulat o cerere de stramutare a cauzei, astfel cauza a fost trimisa spre judecare catre Tribunalul Vaslui.

Soluția instanței de apel

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat următoarele:

Prin cererea de apel formulată, apelantul a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, apreciind că nu s-a făcut dovada iminenței emiterii ordinului de protecție atât față de reclamantă cât și față de copilul minor. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și înlocuirea măsurii dispuse de Judecătoria Iași prin reducerea termenului pentru care a fost emis ordinul de protecție, de la termenul maxim de 12 luni la un termen de 3 luni. De asemenea, a solicitat admiterea apelului și înlocuirea măsurii dispuse în ceea ce privește stabilirea interdicției de a se apropia de copilul minor în sensul permiterii apelantului de a avea legături personale cu minorul, prin raportare la vârsta fragedă a copilului și legăturile strânse existente între el și copil, în prezența bunicilor materni sau paterni sau/și a personalului aparținând DGASPC Iași, în locuri publice din municipiul Iași, săptămânal, în zilele de vineri, sâmbătă sau duminică, în intervalul orar 11:00-13:00.

Cu prioritate, analizând excepția inadmisibilității solicitării apelantului de stabilire a unui program de legături personale cu minorul, tribunalul reține dispozițiile art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.” astfel încât o asemenea cerere nouă este inadmisibilă în calea de atac prin prisma dispozițiilor legale menționatea anterior, urmând să fie respinsă ca atare.

Referitor la motivele de apel constând în netemeinicia ordinului de protecție emis de Judecătoria Iași, notează tribunalul că potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003 (1) „În sensul prezentei legi, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”

Tribunalul reține că ordinul de protecție, dată fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, acte ce au fost dovedite în baza probatoriului administrat în fața primei instanțe.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 217/2003, ordinul de protecție are ca scop prevenirea și combaterea violenței domestice, fiind o măsură cu caracter preponderent preventiv, menită să înlăture o stare de pericol și să asigure protecția victimei.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, tribunalul reține că apelantul-pârât a adoptat o conduită agresivă și intimidantă față de soția sa, manifestată prin acte de violență fizică extremă (așa cum a fost incidentul din luna august 2025, recunoscut de către apelant), verbală și psihologică, constând în adresarea de expresii jignitoare și amenințătoare, așa cum reiese din capturile de ecran ale conversațiilor dintre părți.

Notează, însă, tribunalul că în apel au fost aduse lămuriri de către părți, în sensul că înregistrarea, care a fost ascultată în timpul ședinței de la Judecătoria Iași și care a fost avută în vedere de către prima instanță pentru pronunțarea soluției apelate, a fost făcută în luna august 2025, iar cererea de emitere a unui ordin de protecție a fost formulată în luna mai 2026, având la bază, conform precizărilor intimatei, actele de violență ce ar fi fost exercitate de către apelant asupra sa – acte de violență de ordin psihologic – evidențiate în mesajele ce i-au fost transmise prin intermediul aplicației de mesagerie Whatsapp în cuprinsul cărora acesta o amenința că-i va lua copilul și că o va trimite să se interneze la un institut de psihiatrie.

Apreciază tribunalul, contrar celor invocate de către apelant, că aceste mesaje nu pot fi analizate doar prin ele însele, fiind trimise în contextul existenței unei relații conflictuale existente între părți, aceștia purtând discuții despre demararea procedurii de divorț și despre cererile accesorii acesteia, dat fiind faptul că din relația părților a rezultat minorul […] (exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu și pensie de întreținere, etc.).

Din interogatoriile administrate părților, din planșele foto depuse la dosar, precum și din conversațiile acestora, reiese că relația dintre părți pe parcursul căsătoriei a fost una caracterizată de discuții referitoare la componenta financiară, părțile adresându-și reciproc injurii și reproșuri, existând și momente în care apelantul-reclamant a dat dovadă de lipsă de autocontrol, episodul din august 2025, când acesta a lovit-o pe intimată, cauzându-i leziuni în zona feței, reprezentând un exemplu în acest sens.

Tribunalul observă că atitudinea conflictuală a apelantului-pârât nu a reprezentat un incident izolat, aceasta persistând inclusiv ulterior revenirii în țară. Astfel, în data de 17.05.2026, au avut loc pe drumul cu mașina spre bunici, discuții între părți legate de faptul că intimata nu ar fi dus suficient de des în vizită copilul la bunicii paterni, determinându-i să întrerupă călătoria și să se întoarcă acasă. A doua zi, luni 18.05.2026, părțile s-au deplasat la Judecătoria Iași, unde au fost întâmpinați de o avocată cu care au purtat o discuție legată de procedurile de divorț, după care s-au întors acasă. Ulterior acestui moment, intimata a plecat la bunica sa, iar în jurul orei 15.00 a început să primească mesaje pe telefon din partea apelantului, în care îi spune că „merge unde vrea”, „că nu vrea să divorțeze nici la notar, nici la Judecătorie”, „că îi va lua copilul, că nicio lege nu i-l poate da ei”, „că abia așteaptă să o ducă la […]”, „că o va face nebună”, adresând jigniri și în ceea ce îi privește pe părinții intimatei. Conform susținerilor intimatei, în data de 20 mai 2026 a revenit acasă unde au continuat din nou amenințările din partea apelantului în sensul că îi va lua copilul. A precizat intimata că minorul avea laringită, motiv pentru care l-a rugat pe apelant să-l lase să doarmă cu ea pentru că îl supraveghează mai bine noaptea, iar replica acestuia a fost în sensul: „da, da, da, dormi acum cu el că la anul ți-l iau și n-ai să mai dormi cu el”.

Aceste mesaje, coroborate cu cele din cuprinsul capturilor de ecran depuse în dovedire în fața primei instanțe („când ai probleme cu capul…cam asta-i. O sa te scot nebună. O să vezi.”, „Îți mut capul la spate”, „Taci făăă (..,) cu tac-tu coruptul … și cu ma-ta care a intrat pe funcție datorită lui. Corupții (…) mele” „marș! Ordinarilor! Să ma pupați in …! vă arunc în aer răpănoșilor!!! Țărani de […] ce sunteți”, „Te dresez. Stai cuminte”, „Nu te-a dresat cine trebuie. Da reușesc eu. Panaramă ce ești”, „vreau să îmi bat joc de tine azi. Că ești o jegoasă”, „omoară-te. Scapă omenirea de o proastă”, „Tu nu realizezi că azi te bat de te … pe tine”, „Zăbăloaso”, „handicapata naibii”, „Marș”, „Ajung acasă acuși. La știri apari”, „pe mine mă interesează copilul. Și crede-mă că nu există lege în viitorul apropiat care să nu mi-l dea mie. Ți-l iau!! Îs peste tine”), care deși nu sunt datate, sunt relevante pentru a contura profilul potențial periculos al apelantului, persistența comportamentului său antisocial și lipsa de respect față de normele de conviețuire socială, manifestările fiind de natură să inducă persoanei vătămate o stare de temere și insecuritate, justificând necesitatea adoptării măsurilor de protecție prevăzute de lege.

Coroborând aceste aspecte cu declarațiile părților și înscrisurile depuse la dosar tribunalul apreciază că există indicii temeinice și concordante care atestă exercitarea unor acte de violență fizică, verbală și psihologică asupra intimatei, de natură să îi afecteze integritatea psihică și să îi creeze o stare reală de temere pentru siguranța sa.

Tribunalul apreciază că manifestările agresive ale apelantului-pârât nu pot fi privite ca simple conflicte conjugale izolate sau ca expresii ale unor tensiuni inerente vieții de familie, ci reprezintă acte de violență domestică în sensul legii, caracterizate printr-un potențial real de a pune în pericol integritatea fizică și echilibrul emoțional al intimatei-reclamante. În aceste condiții, având în vedere natura faptelor săvârșite, consecințele produse asupra victimei, precum și riscul reiterării unor astfel de conduite, instanța apreciază, în acord cu prima instanță, că se impune instituirea unor măsuri de protecție, acestea fiind necesare și adecvate scopului prevenirii unor noi acte de violență, însă nu pentru durata de 12 luni, ci pentru o perioadă de 5 luni. La stabilirea duratei, tribunalul a avut în vedere faptul că actele de violență fizică au fost exercitate față de intimată în luna august 2025 și nu în apropierea momentului introducerii cererii de emitere a ordinului de protecție, aspect care nu a fost avut în vedere de prima instanță.

În ceea ce privește solicitarea intimatei-reclamante de emitere a ordinului de protecție și în beneficiul copilului minor al părților, tribunalul apreciază că aceasta nu este întemeiată. Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că apelantul ar fi exercitat acte de comportament abuziv în mod direct asupra minorului sau că acesta s-ar afla într-o stare de pericol concret și actual care să justifice dispunerea unor măsuri de protecție în condițiile Legii nr. 217/2003.

Deși situațiile conflictuale dintre părinți pot avea în mod inevitabil un impact asupra copilului, simpla existență a unor neînțelegeri ori a unor acte de violență exercitate exclusiv asupra intimatei-reclamante nu este suficientă, în lipsa unor elemente concrete, pentru a fundamenta concluzia existenței unui risc direct la adresa minorului, care să impună emiterea ordinului de protecție și în beneficiul acestuia.

Totodată, tribunalul apreciază că nu se impune nici stabilirea, în cadrul prezentului ordin de protecție, a locuinței minorului la mamă. Finalitatea ordinului de protecție este aceea de a înlătura o stare de pericol actuală și de a preveni săvârșirea unor noi acte de violență domestică, iar nu de a soluționa aspecte ce țin de exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului sau modalitatea de desfășurare a raporturilor personale dintre părinți și copil. Aceste chestiuni urmează a fi analizate și tranșate, în funcție de interesul superior al minorului și pe baza unui probatoriu specific, în cadrul procedurilor de drept comun privind divorțul și efectele acestuia.

Tribunalul subliniază că procedura specială a ordinului de protecție nu poate fi transformată într-un instrument procesual prin intermediul căruia una dintre părți să obțină, în mod indirect, consacrarea anticipată a unor situații juridice ce urmează a fi analizate în alte litigii. Stabilirea locuinței minorului constituie o măsură distinctă, supusă unor criterii și unei analize proprii, care nu poate fi dispusă în prezenta cauză în lipsa unor împrejurări excepționale și a dovezii existenței unui pericol direct pentru minor. În consecință, cererea intimatei-reclamante se impune a fi admisă numai în ceea ce privește măsurile de protecție necesare pentru protejarea sa, urmând a fi respinsă sub aspectul măsurilor solicitate în beneficiul minorului și al stabilirii locuinței acestuia la mamă.

Raportat la cele expuse anterior, tribunalul va admite apelul formulat de apelantul-pârât […] împotriva Sentinței civile nr. 8108/25.05.2026, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că durata pentru care se dispune emiterea ordinului de protecție este de 5 (cinci) luni.

Va înlătura măsura privind păstrarea unei distanțe față de minorul […] și cea privind stabilirea locuinței minorului la mamă și va păstra, în rest, dispozițiile sentinței civile apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă cererea apelantului de stabilire program legături personale cu minorul.

Admite apelul formulat de apelantul-pârât […] prin avocat Dimitriu Sorin Manuel din cadrul Baroului Iasi, împotriva Sentinței civile nr. 8108/25.05.2026, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că durata pentru care se dispune emiterea ordinului de protecție este de 5 (cinci) luni.

Înlătură măsura privind păstrarea unei distanțe față de minorul […] și cea privind stabilirea locuinței minorului la mamă.

Păstrează, în rest, dispozițiile sentinței civile apelate.

Definitivă.

Pronunțată azi, 07.07.2026, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, […]

Judecător, […]

Grefier, […]

[…] 09 Iulie 2026

Red-tehn. […] 02.09.2026

Ex. 5

Jud. fond […]