DESPRE LIBERTATEA LA EXPRIMARE - CARE ESTE LIMITA DE CARE TE POTI APROPIA?

Unde se termină libertatea de exprimare și unde începe demnitatea celuilalt?

Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să spui public ce crezi despre un primar, un șef sau un vecin și să te întrebi dacă nu treci o linie? Sau, dimpotrivă, să te simți lezat de o postare pe o retea sociala sau chiar in media, despre tine și să nu știi dacă poți face ceva?

Despre asta e vorba aici: două drepturi care se ciocnesc des și pe care legea încearcă să le împace.

Libertatea de exprimare e protejată atât de Constituție, cât și de Convenția europeană a drepturilor omului.

La fel sunt protejate viața privată, imaginea și demnitatea, iar Codul civil le dedică mai multe articole. Niciun drept nu e „mai important" de la început. De fiecare dată, judecătorul se uită la situația concretă și cântărește.

Codul civil spune, pe scurt, că ai dreptul la respectul demnității tale și la propria imagine si poți cere partii interzicerea folosireii chipului sau a vocii tale.

Același cod adaugă însă că nu e o încălcare ceea ce legea permite sau ceea ce înseamnă exercitarea cu bună-credință a unei libertăți constituționale.

Aici își găsește loc libertatea de exprimare.

Cum analizeaza instanța judecatoreasca

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la o astfel de situatie, s-a pronuntat de mai multe ori.

Prima întrebare este dacă informația contribuie la o discuție de interes public. De exemplu, o critică la adresa modului în care un primar cheltuie banii comunității difera de postarea unei poze intime a aceluiași primar.

A doua întrebare este despre cine vorbim. Cei care aleg viața publică trebuie să accepte mai multă critică decât un om obișnuit. Asta a spus Curtea Europeană a Drepturilor Omului încă din Lingens c. Austriei.

Contează apoi cum s-a ajuns la informație, dacă e adevărată sau măcar verificată cu bună-credință, cum a fost spusă și ce efecte a avut.

În cele din urmă, orice sancțiune trebuie să fie proporțională.

Aceste criterii s-au conturat mai ales în două cauze din 2012, Von Hannover (nr. 2) și Axel Springer.

Fapte și opinii

Faptele se pot dovedi, opiniile nu. Dacă afirmi public că o persoana a luat mită, trebuie să o dovedesti.

Dacă spui despre un administrator ca este incomptent, e părerea ta și nimeni nu te poate obliga să o „demonstrezi".

Totuși, nici părerea nu trebuie să fie ruptă de realitate. Ideea apare clar în Handyside c. Marii Britanii: libertatea de exprimare apără și ce șochează sau deranjează, dar nu și insulta gratuită.

Exemple de cazuri din România

În cauza Cumpănă și Mazăre c. României, doi jurnaliști fuseseră condamnați la închisoare pentru articole despre doi funcționari, iar Curtea a spus că pedeapsa a fost disproporționată.

În cauza Petrina c. României, Curtea a reținut că și reputația face parte din viața privată, deci nici politicienii nu pot fi criticați chiar orice și oricum.

Astăzi, in Romania defăimarea a fost dezincriminata ca infractiune dar se acorda posibilitatea apararii in instanta civila: poti solicita interzicerea publicării și acordarea de daune morale.

Ce poți face dacă ești victima

Dacă ai fost lezat în imagine sau demnitate, articolul 253 din Codul civil îți dă mai multe variante. Poți cere instanței:

• să interzică fapta, dacă ea abia urmează să se întâmple;
• să o oprească, dacă ea continuă, de pildă prin ștergerea postării sau retragerea articolului;
• să constate că fapta a fost ilicită, chiar dacă s-a încheiat;
• să îți acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral;
• să dispună publicarea hotărârii, ca să repare public răul făcut.

In cazuri extreme poți cere și măsuri provizorii (art. 255 Cod civil sau ordonanță președințială), prin care instanța acționează de urgență, înainte de procesul propriu-zis.

In cadrul cercetarii judecatoresti, trebuie să arăți că a existat o atingere adusă dreptului tău.

Salvează cât mai devreme dovezile: capturi de ecran cu data și adresa, linkuri, mesaje si solicita proba testimoniala cu martori.

Dacă ai suferit un prejudiciu concret, de pildă ai pierdut clienți sau un job, păstrează documentele care îl arată.

Pentru daune morale, instanța evaluează de obicei consecințele asupra vieții tale personale, familiale și profesionale.

Cererea de a interzice sau a opri fapta poate fi făcută „oricând", dar acțiunea în despăgubiri se prescrie, în regula generală, în 3 ani. Nu amâna prea mult.

Cum te aperi dacă ești dat în judecată

Și cealaltă parte are ce spune. Cel care a postat sau a publicat se poate apăra, în principal, arătând:

• că a exercitat cu bună-credință libertatea de exprimare (art. 75 Cod civil);
• că subiectul era de interes public;
• că afirmațiile erau adevărate sau că a avut o bază factuală suficientă și a verificat informația cu diligență;
• că ceea ce a spus era o opinie, nu o afirmație de fapt;
• că persoana vizată este publică și trebuie să tolereze mai multă critică;
• că a avut consimțământul celui vizat sau că imaginea a fost folosită într-un context permis de lege;
• că măsura cerută (interdicția, suma) este disproporționată.

Ce instanță este competentă

Material, adică „ce instanță": pentru cererile întemeiate pe art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, prin care ceri să se constate că fapta care ți-a adus atingere demnității, onoarei, reputației sau imaginii a fost ilicită, instanța competentă este tribunalul.

Așa a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2023, pronunțată în recurs în interesul legii. Decizia este obligatorie pentru toate instanțele, deci acțiunea nu se depune la judecătoria de la domiciliu, asa cum se proceda anterior emiterii Deciziei mentionate, ci la secția civilă a tribunalului competent.

Teritorial, adică „unde":

• regula generală este instanța în raza căreia locuiește sau își are sediul pârâtul;
• la faptele ilicite poți alege și instanța locului unde s-a săvârșit fapta sau unde s-a produs prejudiciul. Asta contează mult la postările online, unde prejudiciul se poate produce oriunde.

Taxa de timbru: pentru constatarea caracterului ilicit se plătește o taxă fixă și mică, pentru că cererea nu se poate evalua în bani. Pentru despăgubirile morale, taxa se calculează procentual din suma solicitată.

Concluzia

Dacă critici o problemă publică, cu argumente reale și fără ură, ești de regulă în siguranță. Dacă scoți la lumină detalii private doar ca să faci scandal sau postezi poza cuiva într-un context care îl umilește, riști să pierzi un proces. Iar dacă ești cel vizat, ai instrumente reale, dar ele funcționează doar când atacul a depășit critica legitimă

Nota: am fost inspirat la redactarea prezentului articol de o situatie intalnita de curand, o disputa dintre doua persoane publice din Iasi, in care una dintre ele, prin intermediul paginii sociale Facebook a facut afirmatii la adresa celeilalte persoane, fara ca la interogatoriul administrat de instanta de judecata sa poata dovedi realitatea celor scrise sau sa faca dovada ca reflecta adevarul.

Ceea ce a fost mai grav, in opinia mea, este ca, persoana care in cauza a primit calitatea de parat, inainte de aceasta, mai trecuse, cu aceeasi parte, printr-o judecata similara, fiind obligat la plata unei sume de bani reprezentand daune morale, ceea ce in opinia mea reprezinta o recidiva si, mai mult decat atat, de aceasta data a inteles sa atace si membrii de familie ale celeilalte parti.

Astept cu interes hotararea instantei