Ce a decis instanța în privința autorității părintești, domiciliului copiilor și pensiei de întreținere

Judecătoria Hârlău a stabilit exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă, locuința celor două minore la aceasta și obligația tatălui de a plăti pensie de întreținere. Totodată, instanța a stabilit un program de legături personale între tată și copii, adaptat vârstei și nevoilor acestora.

Prin Sentința civilă nr. 1935/2026, pronunțată la data de 20 octombrie 2026, Judecătoria Hârlău a soluționat litigiul dintre doi părinți privind exercitarea autorității părintești asupra celor două fiice minore, stabilirea locuinței acestora, plata pensiei de întreținere și programul de legături personale cu tatăl.

Hotărârea evidențiază importanța interesului superior al copilului în soluționarea conflictelor dintre părinți, precum și necesitatea asigurării unui mediu stabil pentru dezvoltarea fizică și emoțională a minorilor.

Situația de fapt și motivele care au stat la baza acțiunii

Potrivit situației reținute de instanță, cei doi părinți au avut o relație de concubinaj în urma căreia s-au născut două fete. După încetarea relației, copiii au rămas în îngrijirea mamei, care s-a ocupat de creșterea, educația și nevoile lor curente.

Mama a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești, stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere. În susținerea cererii, aceasta a invocat implicarea redusă a tatălui în viața copiilor, contribuțiile financiare ocazionale și dificultățile întâmpinate în comunicarea dintre părinți.

Un element important al cauzei l-a constituit situația medicală a uneia dintre minore, încadrată în grad de handicap grav, care necesită îngrijire și atenție deosebite.

Tatăl a solicitat inițial exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea unui program extins de legături personale, care să includă perioade din vacanțele școlare și găzduirea copiilor la domiciliul său. Acesta a susținut că s-a implicat în creșterea fetelor și că a contribuit la întreținerea familiei în perioada în care părinții au locuit în străinătate.

Ulterior, la termenul de judecată din 13 octombrie 2026, ambii părinți au declarat că sunt de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă, locuința copiilor să fie stabilită la aceasta și tatăl să contribuie financiar la întreținerea lor. Părțile au convenit, de asemenea, asupra unui program de legături personale, care a fost preluat în hotărârea instanței.

Autoritatea părintească exclusivă: mama va lua deciziile părintești

În temeiul art. 398 din Codul civil, instanța a dispus ca autoritatea părintească asupra celor două minore să fie exercitată exclusiv de către mamă.

În mod obișnuit, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, chiar și după separarea acestora. Exercitarea exclusivă reprezintă o excepție, care poate fi dispusă atunci când există motive întemeiate și când această măsură corespunde interesului superior al copilului.

În motivarea hotărârii, judecătorul a avut în vedere faptul că mama s-a ocupat efectiv de creșterea și educarea copiilor, că tatăl a păstrat legături ocazionale cu acestea și că între părinți existau dificultăți de comunicare. Instanța a apreciat că aceste împrejurări puteau întârzia luarea unor decizii importante privind viața minorelor.

De asemenea, starea de sănătate a uneia dintre fete și nevoia unui climat stabil și echilibrat au reprezentat elemente importante în evaluarea interesului superior al copiilor.

În consecință, mama va putea exercita singură atribuțiile care țin de autoritatea părintească, în limitele legii și ale hotărârii judecătorești. Această soluție nu înseamnă însă că tatăl pierde automat orice drept în raport cu fiicele sale. Dreptul acestuia de a menține relații personale cu ele rămâne recunoscut și este reglementat prin programul stabilit de instanță.

Locuința minorelor a fost stabilită la domiciliul mamei

În baza art. 400 din Codul civil, instanța a stabilit locuința ambelor minore la domiciliul mamei.

Soluția a fost fundamentată pe continuitatea îngrijirii, vârsta copiilor, situația medicală a uneia dintre ele și implicarea efectivă a mamei în asigurarea nevoilor zilnice.

Judecătorul a apreciat că menținerea copiilor în mediul în care sunt deja îngrijiți și beneficiază de sprijin este de natură să le asigure stabilitatea necesară dezvoltării lor.

Stabilirea locuinței la mamă înseamnă că aceasta rămâne locuința obișnuită a copiilor. Tatăl nu poate decide unilateral mutarea lor la domiciliul său, iar eventualele modificări trebuie realizate cu respectarea legii și a interesului superior al minorelor.

Pensia de întreținere: o treime din veniturile nete ale tatălui

Un alt capăt important al hotărârii îl reprezintă obligația de întreținere.

În temeiul dispozițiilor Codului civil, instanța l-a obligat pe tată la plata unei pensii lunare în cuantum de o treime din veniturile sale nete, dar nu mai puțin de o treime din venitul minim net pe economia națională, potrivit formulării din dispozitivul hotărârii.

Această cotă privește întreținerea ambilor copii, nu câte o treime pentru fiecare copil.

De exemplu, dacă venitul net lunar al tatălui ar fi de 3.000 de lei, o treime ar reprezenta 1.000 de lei pe lună pentru ambele fete, sub rezerva verificării pragului minim aplicabil.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul civil, care prevăd că întreținerea datorată de un părinte se stabilește până la o treime din venitul său lunar net pentru doi copii.

Obligația a fost stabilită începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 20 mai 2026, și până la majoratul copiilor, conform hotărârii.

Prin urmare, obligația nu începe doar la data pronunțării sentinței. Pentru determinarea eventualelor restanțe trebuie luate în calcul veniturile relevante, pragul minim legal aplicabil în fiecare perioadă și plățile deja efectuate.

În cazul neplății voluntare, executarea silită poate fi solicitată în condițiile legii, prin intermediul unui executor judecătoresc, în baza unui titlu executoriu.

Programul de legături personale dintre tată și copii

Deși a stabilit exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă, instanța a subliniat că relația copiilor cu tatăl trebuie menținută.

În acest sens, programul de legături personale stabilit prin hotărâre cuprinde două modalități:

• Convorbiri telefonice: luni, miercuri și sâmbătă, timp de câte 30 de minute, în intervalul orar 18:00–20:00.
• Întâlniri directe: la domiciliul mamei, cu anunțare prealabilă, ori de câte ori tatăl dorește, pentru un interval de două ore.

Programul stabilit de instanță nu include perioade de vacanță petrecute la domiciliul tatălui și nici dreptul expres de găzduire peste noapte. Aceste solicitări au fost formulate inițial de tată, însă nu au fost incluse în programul final.

Instanța a considerat că relațiile personale trebuie să se desfășoare într-un mod rezonabil, adaptat vârstei copiilor, stării lor de sănătate și programului acestora.

Totodată, hotărârea pune accent pe colaborarea dintre părinți, astfel încât legăturile personale să contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor, fără a le afecta echilibrul și siguranța.

Dreptul tatălui de a menține relații personale cu fiicele sale nu este înlăturat prin exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă. În același timp, exercitarea acestui drept trebuie să respecte programul stabilit și interesul superior al copiilor.

Cheltuielile de judecată și posibilitatea exercitării apelului

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a luat act că părțile nu au mai solicitat acordarea acestora.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, conform mențiunilor din dispozitiv. Cererea de apel și motivele acesteia se depun la Judecătoria Hârlău, cu respectarea dispozițiilor procedurale aplicabile.

Termenul se calculează de la comunicarea oficială a hotărârii, nu de la data pronunțării. În consecință, data exactă a expirării termenului trebuie verificată în funcție de dovada comunicării.

Concluzii

Sentința civilă nr. 1935/2026 reflectă modul în care instanța a aplicat principiul interesului superior al copilului într-un litigiu privind autoritatea părintească și obligația de întreținere.

Instanța a stabilit că mama va exercita exclusiv autoritatea părintească și că locuința celor două minore va rămâne la aceasta. Totodată, tatăl a fost obligat să contribuie financiar la întreținerea copiilor și i-a fost recunoscut dreptul de a păstra legături personale cu ele, în condițiile programului stabilit.

Soluția urmărește menținerea stabilității copiilor și asigurarea nevoilor lor materiale și emoționale, fără a exclude relația cu părintele separat.

În esență, hotărârea subliniază că

Sentința civilă nr. 1935/2026: Ce a decis instanța în privința autorității părintești, domiciliului copiilor și pensiei de întreținere

Judecătoria Hârlău a stabilit exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă, locuința celor două minore la aceasta și obligația tatălui de a plăti pensie de întreținere. Totodată, instanța a stabilit un program de legături personale între tată și copii, adaptat vârstei și nevoilor acestora.

Prin Sentința civilă nr. 1935/2026, pronunțată la data de 20 octombrie 2026, Judecătoria Hârlău a soluționat litigiul dintre doi părinți privind exercitarea autorității părintești asupra celor două fiice minore, stabilirea locuinței acestora, plata pensiei de întreținere și programul de legături personale cu tatăl.

Hotărârea evidențiază importanța interesului superior al copilului în soluționarea conflictelor dintre părinți, precum și necesitatea asigurării unui mediu stabil pentru dezvoltarea fizică și emoțională a minorilor.

Situația de fapt și motivele care au stat la baza acțiunii

Potrivit situației reținute de instanță, cei doi părinți au avut o relație de concubinaj în urma căreia s-au născut două fete. După încetarea relației, copiii au rămas în îngrijirea mamei, care s-a ocupat de creșterea, educația și nevoile lor curente.

Mama a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești, stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere. În susținerea cererii, aceasta a invocat implicarea redusă a tatălui în viața copiilor, contribuțiile financiare ocazionale și dificultățile întâmpinate în comunicarea dintre părinți.

Un element important al cauzei l-a constituit situația medicală a uneia dintre minore, încadrată în grad de handicap grav, care necesită îngrijire și atenție deosebite.

Tatăl a solicitat inițial exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea unui program extins de legături personale, care să includă perioade din vacanțele școlare și găzduirea copiilor la domiciliul său. Acesta a susținut că s-a implicat în creșterea fetelor și că a contribuit la întreținerea familiei în perioada în care părinții au locuit în străinătate.

Ulterior, la termenul de judecată din 13 octombrie 2026, ambii părinți au declarat că sunt de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă, locuința copiilor să fie stabilită la aceasta și tatăl să contribuie financiar la întreținerea lor. Părțile au convenit, de asemenea, asupra unui program de legături personale, care a fost preluat în hotărârea instanței.

Autoritatea părintească exclusivă: mama va lua deciziile părintești

În temeiul art. 398 din Codul civil, instanța a dispus ca autoritatea părintească asupra celor două minore să fie exercitată exclusiv de către mamă.

În mod obișnuit, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, chiar și după separarea acestora. Exercitarea exclusivă reprezintă o excepție, care poate fi dispusă atunci când există motive întemeiate și când această măsură corespunde interesului superior al copilului.

În motivarea hotărârii, judecătorul a avut în vedere faptul că mama s-a ocupat efectiv de creșterea și educarea copiilor, că tatăl a păstrat legături ocazionale cu acestea și că între părinți existau dificultăți de comunicare. Instanța a apreciat că aceste împrejurări puteau întârzia luarea unor decizii importante privind viața minorelor.

De asemenea, starea de sănătate a uneia dintre fete și nevoia unui climat stabil și echilibrat au reprezentat elemente importante în evaluarea interesului superior al copiilor.

În consecință, mama va putea exercita singură atribuțiile care țin de autoritatea părintească, în limitele legii și ale hotărârii judecătorești. Această soluție nu înseamnă însă că tatăl pierde automat orice drept în raport cu fiicele sale. Dreptul acestuia de a menține relații personale cu ele rămâne recunoscut și este reglementat prin programul stabilit de instanță.

Locuința minorelor a fost stabilită la domiciliul mamei

În baza art. 400 din Codul civil, instanța a stabilit locuința ambelor minore la domiciliul mamei.

Soluția a fost fundamentată pe continuitatea îngrijirii, vârsta copiilor, situația medicală a uneia dintre ele și implicarea efectivă a mamei în asigurarea nevoilor zilnice.

Judecătorul a apreciat că menținerea copiilor în mediul în care sunt deja îngrijiți și beneficiază de sprijin este de natură să le asigure stabilitatea necesară dezvoltării lor.

Stabilirea locuinței la mamă înseamnă că aceasta rămâne locuința obișnuită a copiilor. Tatăl nu poate decide unilateral mutarea lor la domiciliul său, iar eventualele modificări trebuie realizate cu respectarea legii și a interesului superior al minorelor.

Pensia de întreținere: o treime din veniturile nete ale tatălui

Un alt capăt important al hotărârii îl reprezintă obligația de întreținere.

În temeiul dispozițiilor Codului civil, instanța l-a obligat pe tată la plata unei pensii lunare în cuantum de o treime din veniturile sale nete, dar nu mai puțin de o treime din venitul minim net pe economia națională, potrivit formulării din dispozitivul hotărârii.

Această cotă privește întreținerea ambilor copii, nu câte o treime pentru fiecare copil.

De exemplu, dacă venitul net lunar al tatălui ar fi de 3.000 de lei, o treime ar reprezenta 1.000 de lei pe lună pentru ambele fete, sub rezerva verificării pragului minim aplicabil.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul civil, care prevăd că întreținerea datorată de un părinte se stabilește până la o treime din venitul său lunar net pentru doi copii.

Obligația a fost stabilită începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 20 mai 2026, și până la majoratul copiilor, conform hotărârii.

Prin urmare, obligația nu începe doar la data pronunțării sentinței. Pentru determinarea eventualelor restanțe trebuie luate în calcul veniturile relevante, pragul minim legal aplicabil în fiecare perioadă și plățile deja efectuate.

În cazul neplății voluntare, executarea silită poate fi solicitată în condițiile legii, prin intermediul unui executor judecătoresc, în baza unui titlu executoriu.

Programul de legături personale dintre tată și copii

Deși a stabilit exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă, instanța a subliniat că relația copiilor cu tatăl trebuie menținută.

În acest sens, programul de legături personale stabilit prin hotărâre cuprinde două modalități:

• Convorbiri telefonice: luni, miercuri și sâmbătă, timp de câte 30 de minute, în intervalul orar 18:00–20:00.
• Întâlniri directe: la domiciliul mamei, cu anunțare prealabilă, ori de câte ori tatăl dorește, pentru un interval de două ore.

Programul stabilit de instanță nu include perioade de vacanță petrecute la domiciliul tatălui și nici dreptul expres de găzduire peste noapte. Aceste solicitări au fost formulate inițial de tată, însă nu au fost incluse în programul final.

Instanța a considerat că relațiile personale trebuie să se desfășoare într-un mod rezonabil, adaptat vârstei copiilor, stării lor de sănătate și programului acestora.

Totodată, hotărârea pune accent pe colaborarea dintre părinți, astfel încât legăturile personale să contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor, fără a le afecta echilibrul și siguranța.

Dreptul tatălui de a menține relații personale cu fiicele sale nu este înlăturat prin exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă. În același timp, exercitarea acestui drept trebuie să respecte programul stabilit și interesul superior al copiilor.

Cheltuielile de judecată și posibilitatea exercitării apelului

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a luat act că părțile nu au mai solicitat acordarea acestora.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, conform mențiunilor din dispozitiv. Cererea de apel și motivele acesteia se depun la Judecătoria Hârlău, cu respectarea dispozițiilor procedurale aplicabile.

Termenul se calculează de la comunicarea oficială a hotărârii, nu de la data pronunțării. În consecință, data exactă a expirării termenului trebuie verificată în funcție de dovada comunicării.

Concluzii

Sentința civilă nr. 1935/2026 reflectă modul în care instanța a aplicat principiul interesului superior al copilului într-un litigiu privind autoritatea părintească și obligația de întreținere.

Instanța a stabilit că mama va exercita exclusiv autoritatea părintească și că locuința celor două minore va rămâne la aceasta. Totodată, tatăl a fost obligat să contribuie financiar la întreținerea copiilor și i-a fost recunoscut dreptul de a păstra legături personale cu ele, în condițiile programului stabilit.

Soluția urmărește menținerea stabilității copiilor și asigurarea nevoilor lor materiale și emoționale, fără a exclude relația cu părintele separat.

În esență, hotărârea subliniază că responsabilitățile părintești nu se limitează la stabilirea locuinței copilului sau la plata pensiei de întreținere, ci presupun și implicare constantă, comunicare și respectarea interesului superior al minorului.

Nota: apărarea mamei reclamante a fost asigurata de Cabinet de Avocat Dimitriu Sorin