INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE HOTARASTE : TENTATIVA DE OMOR SAU VATAMARE CORPORALA DIN CULPA SI PARASIREA LOCULUI ACCIDENTULUI

Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata X

Prin cererea formulată în cadrul motivelor de apel, inculpata X a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 din Codul penal, pentru care a fost condamnată în primă instanță, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 din Codul penal.

Inculpata a arătat că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, în sprijinul acestei concluzii fiind faptul că acceptarea unui risc rutier nu poate fi confundat cu acceptarea rezultatului letal, așa cum a stabilit prima instanță; că rezoluția sa a fost spontană și impulsivă și nu omicidă; că prezența copilului său minor în autoturism este incompatibili cu teza acceptării morții victimei; că existența discernământului nu probează intenția; că reacția sa imediată de frânare și evitare este un indiciu direct împotriva intenției indirecte; că poate fi percepută ca reprobabilă conduita sa ulterioară, dar nu poate proba intenția sa la momentul săvârșirii faptei; că reținerea previziunii unui rezultat grav nu e suficientă pentru existența unei tentative la omor.

Evaluând dacă există o corespondență deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii pentru care inculpata X a fost condamnată în primă instanță, Înalta Curte apreciază că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tentativă la omor, constând în tentativa de ucidere a unei persoane, poate fi reținut numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane.

În fapt, s-a reţinut că la data de 30.05.2024, orele 22.16, conducând cu viteză autoturismul marca Mercedes-Benz, model E 200, cu numărul de înmatriculare [număr eliminat], pe Şoseaua Nicolina din direcţia Podu Roş către Cug, a acroşat motocicleta din faţa sa, marca Kavasaki ZX900-E1, cu numărul de înmatriculare [număr eliminat], înmatriculată în Regatul Unit al Marii Britanii, condusă pe aceeaşi direcţie de mers de către persoana vătămată X, proiectând motocicleta în refugiul de pietoni, iar pe persoana vătămată pe asfalt, fiindu-i provocate vătămări ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Elementele de fapt reţinute relevă situaţia tipică a unui accident de circulaţie care a avut drept rezultat vătămarea din culpă unei persoane, prin nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează regimul circulaţiei pe drumurile publice (a condus cu viteză peste limita legală admisă și nu a respectat distanța legală între autovehicule).

Infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 din Codul penal se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă, aşa cum s-a menţionat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (art. 75 din OUG nr.195/2002).

Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil.

Acţiunea inculpatei X relevă faptul că, la data comiterii presupusei fapte, aceasta a condus cu viteză peste limita legală și nu a păstrat distanța legală față de autovehiculul (motocicleta) din fața sa, ceea ce a avut drept consecinţă intrarea în coliziune cu motocicleta condusă de victima X, căreia i-a cauzat vătămări corporale, elemente de fapt care, din punct de vedere subiectiv, se încadrează în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

Nesocotirea de către inculpată a dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, nu a păstrat distanța legală între autovehicule) atrage incidenţa agravantei de la alin. (3) al art. 196 din Codul penal şi impune reţinerea acestei agravante la încadrarea juridică a presupusei fapte.

De asemenea, se constată că prin acţiunile sale anterioare, concomitente cu evenimentul rutier, cât şi prin modul în care s-a comportat imediat după săvârşirea presupuse infracţiuni, inculpata X a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate X, context în care se impune şi reţinerea dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

Deopotrivă, raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei pendinte, infracţiunea de tentativă la omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei, or probele administrate în cauză nu au relevat o asemenea împrejurare.

Înalta Curte reține, în ceea ce privește latura subiectivă, că nu sunt îndeplinite condițiile intenției indirecte, respectiv că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Din situația de fapt reținută rezultă că inculpata a acționat din culpă cu prevedere, în sensul că aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, crezând fără temei că rezultatul nu se va produce.

În acelaşi timp, se constată că, după săvârşirea presupusei fapte, soldată cu vătămarea părţii civile X, inculpata X şi-a continuat drumul, părăsind locul accidentului, acţiunea sa încadrându-se în prevederile art. 338 alin. (1) din Codul penal care reglementează infracţiunea de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie.

Admite cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de X.

Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata X a fost condamnată în primă instanță din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 din Codul penal în două infracţiuni, respectiv, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) din Codul penal şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, cu aplic. art. 38 Cod penal.