PRACTICA JUDICIARA – CURTEA DE APEL IASI – 2021 – ACHITARE PENTRU SAVARSIREA INFRACTIUNII DE TENTATIVA LA OMOR CALIFICAT

 

Inculpatul X, condamnat de Tribunalul Iasi la pedeapsa de 3 ani si 6 luni cu executarea inchisorii si achitat in apel, de Curtea de Apel Iasi, a fost asistat de avocat Dimitriu Sorin Manuel

 

Prin sentinta penală nr. 9 din data de 08.01.2021, pronunţată în dosarul nr. 6019/99/2019, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

„I.1. Condamnă inculpatul X la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a, d Cp.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 C.p., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constând in interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o perioada de 1 an, calculata conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal.

Pe durata si in conditiile prevăzute de dispozițiile art. 65 din Codul penal, interzice inculpatului Gabor exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ca pedeapsa accesorie.

1

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului X, iar în temeiul art. 72 Cod penal scade din pedeapsa aplicata perioada reținerii şi arestului preventiv şi arestului la domiciliu începând cu data de 25.08.2019 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul X.

Conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

 

II.2. Admite actiunile civile promovate în cauză şi obliga inculpaţii în solidar, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, să achite următoarele sume reprezentând daune materiale:

– parţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi suma de 1159,19 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 07.07.2019 şi până la achitarea efectivă,

– parţii civile Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. Nicolae Oblu” suma de 50 lei şi dobânda legală aferentă de la data de 17.09.2019 si până la achitarea efectivă,

– parţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi suma de 4498,57 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă

– parţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi suma de 2.091 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă.

În baza dispoziţiilor art. 398 Cod procedură penală rap. la art.272 Cod procedură penala cu referire la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare dintre inculpaţi, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.01.2021.”

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență în actul de sesizare al instanței de judecatăîn seara zilei de 06.07.2019, în jurul orelor 20.30 la barul de numit La Roşca din localitatea Fântânele, jud. Iaşi, p.v. … a avut un schimb de replici cu numiţii…, motiv pentru care au fost scoşi afară din bar de către gestionar. În jurul orelor 22.20, în timp ce se deplasa spre domiciliu, p.v.  a fost ajunsă din urmă de către inculpaţii …, care fiind provocaţi de persoana vătămată, i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului, fiindu-i provocate vătămări ce i- au pus viaţa în pericol.

În cursul urmăririi penale, în cauză s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică aferentă, (fila 2-10, vol.III up), declaraţiile martorilor …., (fila 1-36, vol.II up), raportul de primă Expertiză Medico- Legalănr. 19456 din data de 23.09.2019 emis de IML Iași, (fila 13, vol. III up), declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor ….., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 24540 din 31.07.2019, (fila 20, vol. III), proces verbal de confruntare, (fila 71-85, vol.II), proces verbal de recunoaștere după planșe foto, (fila 41-64, vol. II), raportul de expertiză criminalisticănr. 36228 din 12.09.2019, (fila 89, vol. II).

În cauză s-au constituit părţi civile:

– Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași cu suma de 1159,19 lei la care se adaugă dobânda legală de referinţă a BNR de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective (filele 17 – 18 vol. I),

– Serviciul Județean de Ambulanță Iaşi cu suma de 968,1 lei (filele 23-24),

– persoana vătămatat cu suma de 5000 euro daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare, alimentație şi cele din perioada de convalescență cu alimente, medicamente; suma de 50.000 euro reprezentând prejudiciu moral adus de actele de agresiune; o rentălunară constând în venitul minim pe economie pe perioada incapacității de muncă.

În opinia instanţei nu există niciun motiv plauzibil pentru care susţinerile acestor inculpaţi minori să fie înlăturate. Probele administrate nu relevă vreo stare de dușmănie între inculpaţii minori, dimpotrivă. Mai mult, comportamentul agresiv şi provocator al victimei i-a vizat pe toţi.

Inculpatul X a susținut că nu s-a apropiat de zona de conflict decât la final când i- a propus inculpatului …. să plece. Prezenta inculpatului X în proximitatea victimei este însă susținutăşi de inculpaţii ….. şi de martorul ….. Confruntările realizate în faza de urmărire penală nu au condus la schimbarea declarațiilor nici unui dintre inculpați, inculpatul X fiind în continuare plasat în zona de conflict. Pe de altă parte, instanţa reține că inculpatul X a fost agresat de către persoana vătămată după ce cele 2 grupuri au fost evacuate din localul La Roşca, fiind împiedicat de către ceilalți inculpați să nu riposteze cu violență fizică. În acest context, lipsa de reacţie a inculpatului X la acest moment – al degenerării unui conflict ce a debutat cu agresarea lui, pare puţin probabilă. Pe de altă parte, singurul care confirmă lipsa de implicare a acestui inculpat este inculpatul …. – văr primar pe linia maternă. La rândul său, inculpatul X susține că nu l-a văzut pe inculpatul … să lovească victima, deși îl plasează în zona de conflict. Acest context al relațiilor de familie între cei 2 inculpați susțin concluzia lipsei de sinceritate a celor 2 inculpaţi ( … şi X), atât în ceea ce priveşte propria implicare, cât şi în ceea ce priveşte implicarea celuilalt.

Deşi testarea poligraf nu are valoare probatorie, instanţa reține ca indiciu în cauză, apta a confirma probele administrate, că la întrebările directe privind agresarea victimei, inculpatul X pare să fi manifestat comportament simulat.

Inculpatii … şi X, care în seara zilei de 06.07.2019, în jurul orei 22.20, în timp ce se aflau pe raza localității Fântânele, jud. Iaşi, în drumul public, pe fondul consumului de alcool şi al provocărilor persoanei vătămate Nechita Marcel-Ionuţ, i-au aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului, fiindu-i provocate leziunii traumatice grave (traumatism cranio-facial şi cranio-cerebral) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de:

– tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a,d Cp pentru inculpatul X;

– tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.2 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp , pentru inc….,

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, respectiv nu au urmărit dar au acceptat producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul victimei. Această concluzie este dedusă din modalitatea în care inculpaţii au acționat asupra victimei, respectiv în mod coordonat, simultan, locul vizat cu precădere de loviturile aplicate – extremitatea cefalică, intensitatea loviturilor aplicate concomitent de inculpați cu pumnii şi picioarele (leziunile extrem de grave produse victimei – traumatism cranio – facial şi cranio – cerebral ce i-au pus viaţa în pericol) şi faptul că au continuat să lovească victima şi după ce aceasta, căzută la pământ, nu a mai ripostat în niciun fel.

Comportamentul adoptat de persoana vătămată la localul La Roșca dar şi ulterior, de a provoca inculpaţii la un conflict fizic, de a le adresa injurii şi expresii jignitoare, de a lovi pe inculpatul X a fost de natură a provoca inculpaţilor o puternică stare de tulburare sau emoţie care a determinat reacţia agresivă. Se va reţine deci în favoarea inculpaţilor circumstanța atenuantă a provocării.

În sarcina inculpaţilor se va reţine circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 lit. a C.p. constând în comiterea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună.

În sarcina inculpatului major X se va reţine şi circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. d C.p., constând în comiterea fatei de un infractor major cu 1 minor.

Legătura de cauzalitate dintre actele de agresiune ale inculpaţilor faţă de victimă şi leziunile traumatice cauzate aceste este evidentă.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului X şi a inculpaţilor minori …., dincolo de orice dubiu rezonabil, instanţa va proceda la condamnarea inculpatului major şi aplicarea unor măsuri educative pentru inculpaţii minori, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută şi pedepsită de art.32 alin. 1 raportat la art. 188 alin.1 Cp.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului X şi a măsurilor educative ce urmează a fi aplicate inculpaţilor minori, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracțiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creatăpentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială şi socială.

Se va reţine în favoarea inculpaţilor împrejurarea că sunt integrați social, preocupați de activități lucrative iar inculpatul Iacob a fost implicat în procesul de instrucție școlară pe care, de altfel, l-a finalizat în cursul cercetării judecătorești.

Referatele de evaluare socială efectuate în cauză relevă împrejurarea că inculpaţii provin din familii legal constituite în care a existat o preocupare evidentă referitoare la creșterea şi educarea lor şi la obţinerea mijloacelor de trai în mod onest. Nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal inculpaţii X şi … s-au prevalat de dreptul la tăcere în timp ce inculpaţii minori …. au dat declarații de recunoaștere parţială a vinovăţiei.

În ceea ce privește fapta cercetată, instanţa reţine că în abstract, dată fiind valoarea socialăcăreia i se aduce atingere – dreptul la viaţă, infracțiunea de omor chiar şi rămasă în forma tentativei prezintă o periculozitate deosebită. Limitele de pedeapsă pentru această faptă în forma tentativei este de la 5 la 10 ani. Având în vedere reţinerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 75 lit. a C.p., limitele de pedeapsă pentru fapta imputatăinculpaţilor se va reduce cu 1/3, ajungând la un minim special de 2 ani şi 6 luni şi un maxim special de 6 ani şi 8 luni închisoare. La stabilirea pedepselor, respectiv a măsurilor educative, instanţa va avea în vedere dispozițiile art. 79 alin. 3 şi 78 C.p. care reglementeazăconcursul de cauze de atenuare cu cauze de agravare a pedepselor şi efectele circumstanțelor agravante.

Referitor la aspectele concrete ce caracterizează faptele imputate inculpaţilor, instanţa reţine că întregul incident pare să fi avut loc doar ca urmare a actelor provocatoare ale victimei. Conduita acesteia s-a concretizat în acte de agresiune verbală şi fizică faţă de persoane mai tinere, de provocări la confruntări fizice din dorinţa de a-şi manifesta o presupusăsuperioritate, atingeri aduse demnității acestora prin stingerea boxei, lovirea inculpatului X, limbajul folosit. Pe de altă parte, inculpaţii, în evidentă superioritate numerică au reacţionat extrem de violent, lovind în mod repetat şi cu intensitate victima şi după ce aceasta căzuse la pământ. Violenţa fizică a fost dusă la extrem iar leziunile traumatice cauzate victimei deiosebit de grave. Pe lângă riscul vital la care a fost expusă victima, instanţa reţine căleziunile provocate au condus la sechele temporare grave şi care au provocat nu numai suferință fizică ci şi emoțională ( tetrapareza spastică, deficienţele de deplasare).

În consecință, instanţa va condamna inculpatul X la o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a, d Cp.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 C.p., se va aplica inculpatului X pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constând in interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o perioada de 1 an, calculată conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal. Aplicarea pedepsei complementare este justificată în opinia instanței în contextul în care conduita infracțională adoptată este incompatibilă cu dreptul de a exercita funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat.

Pe durata şi în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 din Codul penal, se va interzice inculpatului X exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ca pedeapsăaccesorie, pentru aceleaşi motive.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. se va menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului Gabor X, iar în temeiul art. 72 Cod penal scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii şi arestului preventiv şi arestului la domiciliu începând cu data de 25.08.2019 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul X.

Conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare se va aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

 

 

Împotriva sentinţei penale nr. 9/08.01.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. …., au formulat apel, cu respectarea termenului prev. de art. 410 alin. 1 din Codul de procedurăpenală, inculpaţii X, …. și de partea civilă.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul X solicită in principal, achitarea, in temeiul art. 16 alin 1 lit. a) Cod de procedura penala, inculpatul X nefăcând parte din grupul de tineri care au agresat fizic persoana vătămata, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, pana in limita prevăzuta de art. 91 alin. 1 lit. a) Cod penal, executarea urmând a avea loc sub supraveghere, cu stabilirea unui termen de supraveghere conform art. 92 Cod penal, masurile si obligaţiile urmând a fi stabilite in conformitate cu art. 93 Cod penal.

Arată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi întocmit la data de 01.10.2019, X a fost trimis in judecata pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor, prevăzuta de art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si art. 77 lit. a si d Cod penal.

Precizează ca s-a aflat in stare de arest preventiv din data de 25.08.2019 pana la data de 03.12.2019, când măsura preventiva a arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, măsura preventiva a cărei imperiu se afla si la acest moment procesual.

În ceea ce priveşte procedura de camera preliminară, inculpatul nu a formulat cereri ori excepţii.

În procedura cercetării judecătoreşti, in probaţiune, a solicitat ca instanţa de judecata sa aibăin vedere înscrisurile depuse la data de 16.09.2019 in cauza … de unde reiese ca inculpatul, anterior luării măsurii preventive, a avut un loc de munca stabil, ca este calificat profesional, este absolvent a 11 clase cat si caracterizările emise chiar de către Postul de Politie al comunei Fântânele dar si de Primăria comunei Fântânele de unde reiese ca inculpatul prezintă in comunitate un comportament civilizat, este cunoscut ca o persoana liniştita si respectuoasa, care niciodată nu a dovedit un comportament in afara normelor de conduita.

De asemenea, s-a solicitat readministrarea probatoriului, constând în audierea martorilor indicaţi si de Ministerul Public prin rechizitoriu, respectiv numiţii ….., dar si emiterea unei adrese către Sistemul National Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 – Direcţia pentru Apelul Unic de Urgenta Bucureşti, cu solicitarea de a se înainta la dosarul cauzei înregistrarea apelurilor/convorbirilor telefonice efectuate de către numitul Lupu Marius Constantin, prin care a solicitat, la numărul unic de urgenta 112, intervenţia organelor de politie la evenimentul ce a avut loc in sat/com. Fântânele, judeţul Iaşi, in intervalul orar 10.00 – 10.45, in urma căruia echipajele de politie au fost îndrumate către aceasta adresa, cat si înaintarea către instanţa de judecata a oricăror alte convorbiri stocate si purtate in acea zi, in jurul intervalelor orare la care s-a făcut referire mai sus.

Prin încheierea de şedinţa din data de 04.02.2020, instanţa a încuviinţat probele solicitate de M.P. si inculpaţi constând în reaudierea martorilor din lucrări şi emiterea unei adrese către Serviciul Unic Naţional pentru Apeluri de Urgenţă cu solicitarea de a înainta la dosarul cauzei înregistrarea şi transcrierea apelurilor telefonice efectuate în ziua de 06.07.2019.

Din considerentele Sentinţei penale apelate se retine ca, privind latura penala a procesului penal, martorii din lucrări au fost reaudiaţi după cum urmează: ….. – la data de 12.05.2020, …. – la data de 22.092020, ….. – la data de 23.06.2020 si ….. – la data de 03.11.2020.

Din lucrările dosarului, se evidenţiază relatările a doi dintre martori, respectiv numiţii …..

Pe parcursul urmăririi penale, audiat la data de 06 august 2019, ….., afirma ca „in jurul orelor 22:30 prin fata curţii mele, au trecut numiţii …… si întrebându-i ce au avut cu ….. mi-a spus ca daca nu-l lovea el ar fi fost lovit de …..,” acest aspect fiind perceput de către martor în mod direct. Totodată, de la fiul sau, a aflat ca “pv i-a tras un pumn lui X, după care a venit acasă” si ca fiul meua venit acasă si mi-a spus ca un băiat din Satul Nou, pe nume …, s-a luat la cearta la magazinul “La Roşca” din localitate cu numiţii X, Bejenariu…. precizând ca pv i-a tras un pumn lui X..”.

Din relatările martorului reiese ca, imediat după conflict, inculpatul … a recunoscut faptul ca a lovit, in urma provocării, persoana vătămata, dar fără sa susţină implicarea inculpatului X cat si faptul ca X a fost agresat fizic de către persoana vătămata.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului …, arată ca la data de 06.07.2019, in dosarul penal nr. 853/P/2019, a arătat ca „eu fiind destul de aproape am văzut bine cele întâmplate indicând agresorii care au lovit persoana vătămata, respectiv …… (pg. 251-253 d.u.p.). Cu ocazia următoarei audieri, după trecerea unei perioade de timp de 11 zile, numitul …. îşi modifica declaraţia, in sensul ca si X ar fi lovit persoana vătămata.

Sunt suspiciuni cu privire la afirmaţiile martorului, daca sunt conforme cu adevărul, având in vedere ca si-a modificat prima declaraţie, ocazie cu care a arătat ca s-a aflat la mica distanta de locul faptei si ca a văzut foarte bine agresorii, enumerându-i. Mai mult, suspiciunile sunt întărite de conduita manifestata pe parcursul cercetării judecătoreşti, martorul refuzând sa se prezinte la instanţa, dând curs cererii judecătorului numai dupăluarea măsurii amendării emiterea unui mandat de aducere.

Cu privire la conduita oscilanta in declaraţii a martorului cat si prezentarea de fapte ca fiind reale, ştiind ca sunt nereale, pentru a favoriza persoana vătămata, am formulat plângere penala, aceasta fiind cercetata de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Învederează ca martorul …., audiat la data de 17.07.2019 (pg. 256 d.u.p.), arata ca „Pe …̧ nu l-am auzit sa tipe. Cred ca a căzut inconştient de când a fost lovit de …. prima data. Eu am strigat la toţi sa-l lase in pace si venind spre ei, l-au lăsat in pace pe …… in afara de ….. care-l lovea in continuare cu picioarele in cap. Când am ajuns in dreptul lui …. acesta a renunţat sa-l mai lovească pe …., auzindu-mă ca i-am spus „Lasă-l in pace ca-l omori”. Am văzut ca ….. era culcat pe asfalt, inconştient, si avea sânge pe fata si cap.”

Apreciază ca la pronunţarea sentinţei, instanţa nu a analizat toate aspectele referitoare la modul de comitere a faptei, aşa cum au fost relatate de singurul martor ocular.

Din relatările acestuia, reiese ca urmare loviturii aplicate de inculpatul ….., persoana vătămata a căzut la pământ, mai mult, in urma acestei lovituri persoana vătămata nu a mai reacţionat, fiind inerta. Potrivit declaraţiei martorului, atunci când a intervenit in apărarea persoanei vătămate ceilalţi presupuşi agresori aflându-se deja la o distanta apreciabila de locul faptei, …. lovind de unul singur capul persoanei vătămate. In pofida relatărilor, in mod greşit se retine prin sentinţa ca toţi agresorii au fost întrerupţi din agresiuni de intervenţia martorului.

Opinează ca traumele si leziunile cranio-faciale ale persoanei vătămate, aşa cum au fost constatate de medicii specialişti, au survenit in urma loviturii, iniţial aplicata de către inculpatul ….. Potrivit relatărilor martorului, ceilalţi inculpaţi, in învălmăşeala creata si intr-un timp foarte scurt, l-au lovit asupra corpului, cel care a lovit in mod repetat persoana vătămata asupra capului si fetei, fiind numai ….

In aceasta situaţie, apreciază ca în cauza trebuie aplicate dispoziţiile art. 50 alin. 2 Cod penal, potrivit căreia circumstanţele privitoare la fapta se răsfrâng asupra autorului si a participanţilor numai in măsura in care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut, sens in care fiecare participant la conflict trebuie sa răspundă pentru faptele sale nu şi pentru faptele altuia. Ca exemplu, comiterea furtului prin efracţie este o circumstanţa reala, astfel ca, odatărealizata de unul dintre coautori, ea va fi imputată şi celorlalţi numai in măsura in care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.

În opinia sa, nu este posibila reţinerea coautoratului in absenta unei legături subiective bilaterale. Aşa cum s-a arătat in doctrina, atunci când o alta persoana intervine dupăînceperea actelor de executare, pentru a fi in prezenta coautoratului este necesar un acord bilateral, prin care coautorul intervenit ulterior cunoaşte si accepta ceea ce a realizat deja autorul iniţial, iar acesta trebuie sa cunoască si sa accepte intrarea coautorului succesiv in comiterea faptei. In consecinţa, se poate retine in acest caz doar un autorat concomitent, conex, si nicidecum un coautorat.

Apreciază ca, aprecierea instanţei de fond privind conduita inculpatului X (redata prin considerentele sentinţei apelate, la pag. 4) prin care se induce ipoteza ca, inculpatul X, dupăce a fost lovit cu pumnul in piept de către …..ţ, nu a reacţionat întrucât ar fi fost împiedicat de ceilalţi inculpaţi sa riposteze (pag 4, par. 6), ipoteza preluata si la pag 6 par. 6, nu se coroborează cu actele dosarului, cu declaraţiile martorilor aflaţi la fata locului, aceştia afirmând la unison ca inculpatul „X nu a ripostat”.

Cu privire la rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul X, deşi nu este o proba admisibila in legislaţia noastră, instanţa ii acorda eficienta probatorie, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, la pagina 6, par. 7: „deşi testarea poligraf nu are valoare probatorie, instanţa retine ca indiciu in cauza, apta de a confirma probele administrate, ca la întrebările directe privind agresarea victimei …., inculpatul pare sa fi manifestat comportament simulat”.

Arată ca rezultatul testului este viciat, raportat la faptul ca, audiat in calitate de inculpat la data de 12.09.2019, X reclama ca „persoana care a efectuat testul m-a întrebat de mai multe ori insistent daca am lovit si eu, după care a afirmat de mai multe ori „ai dat, ai dat, ai dat” am început a plânge si sunt sigur ca nu am lovit”.

Reiese aşadar ca starea psihica a inculpatului a influenţat rezultatul testului.

Literatura de specialitate ne arata ca tehnica poligraf nu face altceva decât să descopere emoţia în mod indirect prin depistarea reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale, cât şi periferice.

Există corelaţii directe între starea psihică şi modificările cardio-vasculare. în acest sens, accelerarea ritmului cardiac în timpul emoţiei a fost bine cunoscută cu mult timp înainte ca problema să fie analizată ştiinţific. Experimental, s-a obţinut o accelerare a frecvenţei bătăilor inimii în cursul aplicării unei baterii de teste care au introdus o stare de stres la aşteptarea şocului electric, chiar dacă această aşteptare se întinde pe zeci de minute, stabilindu-se că, în timpul imediat anterior, cât şi după acţiunea aceluiaşi stimul nociv, anxietatea provoacă o descreştere a acestui ritm. Emoţia de teamă, de frică este, deci, legată de intercepţia cardiacă, relaţie exprimată perfect de clinicianul Brown: frica este o „proprietate esenţială a psihismului cardiac”.

Un alt parametru al activităţii cordului în emoţie îl constituie modificările vasculare.

Aparatura poligraf sau biodetecţia, termen regăsit în literatura de specialitate, desemnează, în concret, acel dispozitiv de înregistrare a unor reacţii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională, oglindite în următoarele diagrame: diagrama puls-tensiune arterială, diagrama ritmului respirator, diagrama rezistenţei electrodermice.

Dintre factorii frânători care pot afecta rezultatele examinării cu aparatura poligraf, se evidenţiază neconştientizarea posibilităţii de detectare manifestată, de regulă, la subiecţii cu nivel de şcolarizare şi IQ foarte scăzut ori cu responsabilitate socială scăzută.

Or, la o simpla vedere si ascultare, este evident gradul scăzut al IQ al inculpatului, al unei persoane care nu face fata stresului, emoţiilor unei persoane arestate si testate poligraf.

Mai mult, în raport de prevederile Codului de procedură penală, în doctrina de specialitate s-a susţinut, opinie la care, de altfel, aderă, că, deşi nu este strict interzisă de lege, testarea poligraf echivalează cu o încălcare a principiului prezumţiei de nevinovăţie, prevăzut în Constituţie şi în art. 4 C. proc. pen., suspectul sau inculpatul fiind obligat să probeze nevinovăţia sa.

Se aminteşte generic despre raportul de evaluare al inculpatului, fără ca instanţa sa se raporteze la concluziile si propunerile Serviciului de probaţiune. Astfel, in considerentele sentinţei, la pag. 8 – par. 2, se arata ca: „Referatele de evaluare sociala efectuate in cauza releva împrejurarea ca inculpaţii provin din familii legal constituite in care a existat o preocupare evidenta referitoare la creşterea si educarea lor si la obţinerea mijloacelor de trai in mod onest. Niciunul dintre inculpaţi nu are antecedente penale”.

Or, in desfăşurarea activităţii de probaţiune, aşa cum este prevăzuta de Legea nr. 252/2013, consilierii de probaţiune realizează evaluarea inculpaţilor si sprijină instanţa de judecată în procesul de individualizare a pedepselor.

Referatul de evaluare poate face referire şi la starea de sănătate, din punct de vedere, fizic, afectiv, moral şi intelectual, în măsura în care acestea au influenţat sau pot influenţa comportamentul infracţional.

Referatul de evaluare cuprinde şi propuneri motivate privind măsura considerată a fi oportuna din perspectiva reducerii riscului săvârşirii de infracţiuni.

Potrivit consilierilor de probaţiune, persoana evaluata, X, locuieşte Împreuna cu părinţii si fraţii lui in imobilul deţinut de către părinţi, beneficiind de un trai decent. Se arata faptul ca in urma cu aproximativ trei ani a decedat unul dintre copii, fiind diagnosticat cu leucemie, ca ceilalţi fraţi necesita o atenţie deosebita având diverse handicapuri si starea de sănătate precara, Anton reuşind sa finalizeze scoală profesionala de 11 clase. Arata ca deşi a fost el însuşi subiect al agresiunii din partea persoanei vătămate, nu a reacţionat la rândul lui, participarea acestuia la infracţiunea: pentru care este cercetat având un caracter contextual in viaţă.

De observat ca, in concluziile si propunerile înaintate instanţei de judecata, consilierii de probaţiune au considerat ca este benefic pentru inculpat sa fie .menţinut in comunitate, cu implicarea unei instituţii’ care sa coordoneze supravegherea acestuia.

Apreciez ca propunerea consilierilor de probaţiune trebuia sa conteze la individualizarea pedepsei aplicate, in sensul stabilirii unei pedepse cu suspendarea sub supravegherea reprezentanţilor instituţiilor statului.

Raportat la declaraţia martorului …., prin declaraţia luata „la cald’, la momentul cel mai apropiat de cel al comiterii infracţiunii cat si declaraţiile inculpatului ….., din care reiese ca inculpatul X nu a participat la săvârşirea infracţiunii, coroborat si la declaraţiile martorilor si inculpaţilor, prin care se arata ca X nu a răspuns la violentele persoanei vătămate, reiese ca nu se poate trage o concluzie ferma prin care sa se stabilească participarea la comiterea infracţiunii, astfel ca in cauza se impune aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. 2 Cod de procedura penala „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială in formarea convingerii organelor judiciare se interpretează in favoarea suspectului sau inculpatului”.

Pentru argumentele prezentate mai sus, apreciez ca nu se poate stabili cu certitudine daca fapta exista, in sensul prevăzut de art. 16 alin 1 lit. a), sens in care in urma judecării apelului, apreciez ca se impune achitarea inculpatului.

Se evidenţiază conduita inculpatului, fără antecedente penale, care a reuşit sa finalizeze studiile unei scoli profesionale, in condiţiile in care dovedeşte un intelect redus (potrivit caracterizării provenite de la Scoală Profesionala Fântânele). După finalizarea studiilor s-a angajat ca muncitor necalificat, pentru ca veniturile realizate sa contribuie la gospodăria părinţilor si îngrijirii celorlalţi fraţi. Faptul ca nu este o persoana agresiva si ca este o persoana care dovedeşte respect fata de semeni, stau declaraţiile pârtilor, care arata ca deşi a primit o lovitura de la persoana vătămata, inculpatul a rămas in pasivitate, fără sa reacţioneze, fără sa răspundă agresiunii fizice la care a fost supus. Face parte dintr-o familie organizata, unul dintre fraţi a murit, suferind de leucemie si ceilalţi fraţi sunt înregistraţi in evidentele medicale cu grad de handicap. Pe întreaga perioada de arest la domiciliu, deşi o perioada lunga de timp, a respectat intru-totul obligaţiile stabilite de instanţa de judecata si s-a prezentat la toate termenele de judecata. Mai mult, consilierii Serviciului de probaţiune, in urma evaluării persoanei inculpatului, recomanda ca pedeapsa aplicata sa fie una fărăscoaterea persoanei din comunitate, fiind indicii ca are toate valenţele in vederea îndreptării comportamentului, contextual, de altfel. Nu in ultimul rând, va rog sa aveţi in vedere vârsta inculpatului.

Cu privire la latura civila, apreciază ca atât daunele materiale cat şi daunele morale stabilite prin sentinţa, raportat la probatoriul administrat, se dovedesc, nedovedite si excesive.

În situaţia in care instanţa apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii şi că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, solicită de a face o noua evaluare asupra daunelor stabilite de prima instanţa si sa se dispună reducerea acestora.

 

 

Analizând legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, în raport de criticile formulate de către apelanţi, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constata următoarele:

Analiza coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu este în măsură să susțină concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații apelanți ar fi aplicat persoanei vătămate loviturile care au generat leziunile traumatice grave cuprinse în raportul de primă expertiză medico-legală nr. 19456 din data de 23.09.2019 emis de I.M.L. Iași, activitate aptă a se circumscrie elementelor constitutive ale unei infracțiuni de „tentativa de omor”, motiv pentru care apelurile promovate de aceștia vor fi admise, cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare.

Curtea are în vedere, în enunțarea acestei concluzii, faptul că orice solutie pronuntata de către o instanţă de judecată nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate si convingătoare, aşa cum a statuat si CEDO in cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsităconform vinovăţiei sale şi nicio persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Potrivit art. 99, alin.2 C.p.p. inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovăţie, nefiind obligat să–şi dovedească nevinovăţia, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

– vinovaţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

– sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

– la adoptarea unei hotarâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”;

– hotarârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie sa se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratata ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Principiile anterior enunțate sunt consacrate legislativ și în cadrul dispozițiilor art. art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, conform cărora „probele nu au valoare dinainte stabilita prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea ca acuzatia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus arătate rezultă, în mod clar împrejurarea că hotărârea judecătorească nu se poate întemeia decât pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.

Important pentru justa soluţionare a cauzei este ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă, neafectată de vreun dubiu.

Curtea este conștientă de faptul că analiza tuturor declarațiilor date în cauză nu este de natură să asigure aflarea adevărului cu privire la toate împrejurările relevante în ceea ce privește existența și natura implicării inculpaților apelanți în loviturile aplicate persoanei vătămate, existând în continuare aspecte neclare cu privire la modul concret în care ar fi avut loc agresiunile asupra persoanei vătămate, dar reiterează faptul că, pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, este necesară lipsa oricărui dubiu asupra vinovăției persoanei acuzate. În speță, contrar argumentației judecătorului fondului, acest dubiu a subzistat, deși au fost administrate toate probele necesare, impuse de natura cauzei, iar persistența acestuia impune pronunțarea unei hotărâri de achitare față de ambii inculpați apelanți.

În ceea ce privește elementele premergătoare declanșării conflictului ce face obiectul prezentei cauze, prima instanță a stabilit cu claritate toate elementele relevante pentru stabilirea situației de fapt, probele administrate în cauză fiind pe deplin concordante în ceea ce privește faptul că persoana vătămată a avut o conduită provocatoare, că a fost agresat inculpatul X, care nu a ripostat în nici un fel (cu mențiunea că această atitudine nu s-a datorat doar faptului că a fost împiedicat de ceilalți inculpați, ci a fost una benevolă) și căgrupul inculpaților nu a dat curs provocărilor la conflict fizic ale victimei.

Referitor la maniera în care s-a derulat a doua parte a conflictului, cea care interesează în mod deosebit prezenta cauză, declarațiile date în cauză de singurul martor ocular veritabil (….), de inculpații din prezenta cauză și de ceilalți martori din lucrări sunt extrem de discordante și nu pot reprezenta o bază factuală suficient de clară pentru susținerea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților … și X.

Astfel, spre deosebire de activitățile infracționale imputate inculpaților …. și …., care sunt extrem de bine reliefate de întreg probatoriul administrat, exercitarea de lovituri din partea inculpaților …. și X în general (și cu atât mai puțin de lovituri de intensitatea necesarăpentru ca, în conjuncție cu activitățile celorlalți inculpați, să poată produce leziunile traumatice grave ale persoanei vătămate), nu poate fi stabilită cu absolută certitudine.

În primul rând, Curtea are în vedere modificările semnificative ale declarațiilor date în cauzăde martorul ocular, inclusiv cele trei declarații din cursul urmăririi penale, ce s-au succedat la intervale scurte de timp, precum și lipsa unor justificări rezonabile ale evoluției declarațiilor acestora.

Astfel, este esențial a se menționa faptul că potrivit sesizării făcute la SNUAP 112 de către martorul ocular în seara zilei de 06.07.2019, (f. 5, vol. I, d.u.p.) acesta reclama agresarea victimei de trei persoane (…..) și faptul că persoana vătămată a fost lovită cu o piatră în zona capului și cu pumnii și picioarele în abdomen și în coaste.

La aceeași dată martorul a fost audiat de organele de poliție cu privire la modalitatea în care s-au derulat faptele (f. 17, vol. II, d.u.p.), precizând că persoana vătămată a fost lovită în cap cu o piatră de către inculpatul …., acesta din urmă ținând piatra în mână, că a căzut în urma loviturii aplicate, după care inculpații ……. l-au lovit în zona coastelor și a capului cu picioarele. Martorul a arătat că la fața locului se aflau și inculpații X și …, dar nu a precizat nimic legat de vreo eventuală activitate agresivă din partea acestora și nici cu privire la locul în care aceștia se aflau efectiv. A menționat însă faptul că la momentul exercitării actelor de agresiune tocmai începea să se întunece, dar el a fost destul de aproape și a văzut bine.

În data de 17.07.2019, martorul a fost audiat de către procuror (f. 20, vol. II, d.u.p.), ocazie cu care și-a modificat declarația inițială. Astfel, acesta a reiterat aceleași aspecte legate de momentul de început al agresiunii persoanei vătămate (lovirea acesteia cu piatra de catre ……, căderea), precizând însă în mod distinct faptul că imediat după acest moment a intervenit inculpatul …, care a lovit persoana vătămată în cap cu picioarele, după care au lovit de asemenea cu picioarele victima …. și X. Interpelat expres, martorul a menționat cănu l-a văzut pe inculpatul …. să lovească persoana vătămată. În plus, martorul a arătat căpersoana vătămată, după loviturile aplicate de inculpatul …(în cap, cu picioarele) părea inconștientă, nu mai mișca, că a strigat la inculpați să se oprească, aceștia au făcut-o, cu excepția inculpatului …., care a continuat să îi aplice lovituri.

Martorul nu pare a fi fost întrebat de ce nu a menționat inițial implicarea inculpatului X. De asemenea, nu se cunosc considerentele în baza cărora s-a dispus reaudierea martorului, în condițiile în care, la aceeași dată, 17.07.2019, în jurul orelor 10,05, a fost audiat mai întâi martorul și apoi inculpații …., începând cu ora 15,00.

În data de 22.07.2019, martorul ocular a dat o nouă declarație în fața organelor de poliție (f. 27, vol. II, d.u.p.), în care, în esență a precizat că persoana vătămată a fost lovită de 5 persoane (…., dar și X și …). Declarația dată de martor este mult mai detaliată, acesta reiterând faptul că inculpatul … a fost cel care a lovit primul persoana vătămată, cu o piatră, pe care o ținea în mână, după care inculpatul … l-ar fi lovit cu pumnul în față, de aproximativ patru-cinci ori, în final martorul precizând că toate cele cinci persoane (inclusiv martorul …), așezate în jurul persoanei vătămate, l-au lovit pe acesta. Martorul a mai indicat că este sigur că inculpatul … ar fi lovit în zona capului, în timp ce ceilalți inculpați au lovit cu picioarele, dar nu se știe exact unde și cum erau poziționați. Nici de această dată nu există vreo justificare a modificării poziției procesuale a martorului asupra evenimentelor.

Audiat în cursul cercetării judecătorești (f. 162, vol. II, ds. inst), martorul ocular și-a menținut în linii mari ultima versiune expusă, precizând că toți cei patru inculpați au lovit persoana vătămată. Relevante, în opinia instanței, sunt următoarele elemente suplimentare cuprinse în declarația martorului, de natură să faciliteze modul în care poate fi valorificată în susținerea acuzației: nu știe de ce l-a indicat permanent pe … ca fiind implicat în agresiunea victimei, precizând că l-a confundat probabil cu …; că l-a văzut pe inculpatul X lovind cu picioarele, nu știe în ce zonă a corpului; uneori își aduce aminte mai multe lucruri la distanță de momentul evenimentului decât imediat după; nu știa foarte bine cum îi cheamăpe fiecare inculpat în parte, cu excepția inculpatului …, care e vecin cu tatăl său și îl știe mai bine; cel mai puțin îl cunoaște pe inculpatul X, pentru că locuiește la marginea satului.

Evaluând susținerile diferite date de martorul ocular, Curtea consideră că nu poate fi considerată rezonabilă justificarea oferită de martor, aceea a fixării mai clare în memorie a evenimentelor la care a asistat la o perioadă mai îndelungată după producerea acestora, decât la momentul la care evenimentul în sine s-a produs și martorul l-a perceput în mod nemijlocit, aceasta fiind contrară mecanismului uzual care guvernează procesul cognitiv în materia percepției și mai ales a reprezentării, pe parcursul unui interval de timp.

Astfel, percepţia este un proces psihic cognitiv ( de cunoaştere), care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în integritatea calităţilor lor în momentul acţiunii asupra organelor de simţ. Reprezentarea este o imagine schematică, o închipuire despre obiectul perceput anterior, dar care în momentul de faţă nu acţionează asupra organelor de simţ. În mod firesc, pe parcursul trecerii timpului, fidelitatea celor percepute (chiar și cu pregnantul caracter subiectiv ce caracterizează orice percepție ) se diminuează, fenomen cu totul firesc, datorat mecanismelor proprii memoriei.

Astfel, conform aspectelor statuate constant în psihologia judiciară, cu legătură directăasupra relatărilor fluctuante ale martorului și a modului în care intervine problema uitării în ceea ce privește reactivarea conținuturilor stocate în memorie, etapa optimă a audierii unui martor este chiar după consumarea actului la care martorul a asistat sau în perioada cea mai apropiată posibil, când pierderile nu sunt prea mari, motiv pentru care, în evaluarea oricărei mărturii, este obligatoriu a se aprecia exact cât timp a trecut de când martorul a receptat evenimentul și cam ce procent de pierdere e socotit ca normal.

În cazul de față însă, martorul oferă observații mai ample, cu fiecare declarație dată, decât cele pe care se presupune a le fi perceput inițial, mai ales în ceea ce privește cele trei declarații date în cursul urmăririi penale.

Trebuie constatat, în acest context, că instanța de control judiciar nu identifică un motiv anume care să fi determinat modificarea depozițiilor martorului în decursul timpului, motiv pentru care nu va înlătura unele dintre declarațiile date de martor pentru că apreciază căacestea sunt în mod voluntar mincinoase, reprezentând o denaturare a adevărului. (chiar și a celui subiectiv, astfel cum a fost perceput inițial de martor), considerând astfel că martorul pare a fi fost o persoană de bună-credință.

Prin urmare, distorsionările apărute în procesul de reproducere se pot datora și altor cauze, cum poate fi sugestibilitatea martorului, atât în ceea ce privește o eventuală tendință de a da răspunsul în direcția care pare că este dorită de autoritate (politist, procuror), în momentulîn care este întrebat în mod expres asupra unei împrejurări considerate esențiale, cât și în raport de atitudinea subiectivă a martorului față de anchetator, dar și ca urmare a așa-zisului „fenomen de repetitie”, ce determină completarea și restructurarea celor percepute inițial.

Curtea ține să sublinieze că simplul fapt al completării declarațiilor inițiale cu aspecte de detaliu, ce nu s-au regăsit în primele depoziții, poate fi justificată din punct de vedere psihologic tocmai ca urmare a restructurării și organizării informațiilor inițiale, însă, în ipoteza existenței unor contradicții majore (cum sunt cele anterior ilustrate), în care modificările vizează esența evenimentelor petrecute, în ceea ce privește numărul și identitatea presupușilor agresori, trebuie să existe o justificare rezonabilă a modificărilor survenite în raport de cele declarate inițial, ceea ce martorul nu a oferit.

Prin urmare, Curtea consideră că cea mai fidela reproducere a modului în care martorul a perceput evenimentele care au avut loc în data de 06.07.2019 este cea imediată, din ziua respectivă, când a fost apelat serviciul SNUAU 112 și a fost dată prima declarație în fața organelor judiciare. Or martorul, deși admite că la fața locului s-au aflat mai multe persoane, precizează în mod expres și neechivoc ca persoana vătămată a fost lovită de trei persoane. Mai mult, aceste prime relatări ale martorului au fost unele spontane, făcute în mod liber, fără întrebări exprese cu privire la acțiunile ce au fost sau nu exercitate de inculpații apelanți, ce nu sunt deloc menționați în prima declarație, împrejurare de natură să le potențeze credibilitatea.

Este neîndoielnică identificarea drept agresori, mai ales în contextul în care acțiunile acestora sunt bine conturate, a inculpaților ….

Este de asemenea clar faptul că al treilea agresor, care pare a fi lovit „la gramadă”, împreună cu ceilalți doi nu avea cum să fie martorul …, indicat atât inițial cât și ulterior și nu se poate considera că martorul l-a confundat pe acesta cu inculpatul …, pentru că atunci nu i-ar fi menționat pe amândoi în aceeași împrejurare.

În acest sens, Curtea are în vedere declarațiile martorului …, care se coroborează cu declarațiile inculpaților …., care precizează că martorul a plecat de la locul faptei imediat după prima lovitură aplicată de inculpatul ….

Mai mult, Curtea constată că martorul, în cadrul declarațiilor ulterioare, când l-a indicat și pe inculpatul X în rândul agresorilor, iar mai târziu l-a inclus și pe inculpatul …, nu și-a corectat confuzia inițială, continuând să-l desemneze pe martorul … în rândul persoanelor care au lovit victima.

Prin urmare, Curtea nu poate admite ca o persoană, care inițial a susținut că a văzut victima agresată de alte trei persoane să „își reaminteasca”, în două etape diferite, că de fapt persoana vătămată a fost agresată și de inculpatul X și apoi și de inculpatul …. (fată de acesta din urmă, în mod paradoxal, după ce cu o săptămână înainte arătase în mod expres ca nu l-a văzut lovind persoana vătămată).

Chiar dacă martorul nu putea fi sigur de identitatea agresorilor (desi i-a indicat cu nume și prenume chiar în seara de 06.07.2019), ceea ce poate fi de înțeles, există o diferență semnificativă între a indica trei persoane în această calitate, față de cinci persoane, cât a ajuns martorul să arate la un moment dat.

Prin urmare, singura concluzie clară care se poate desprinde în urma analizei declarațiilor date de martorul ocular, este aceea că în seara de 06.07.2019 persoana vătămată a fost lovită de inculpații … și, probabil, de o a treia persoană, cu privire la care nu existăelemente certe pentru a se putea stabili identitatea și nici modalitatea concretă în care a lovit victima. (aspect de asemenea important, în condițiile în care leziunile traumatice care au determinat încadrarea juridică a faptei ca fiind tentativă de omor sunt exclusiv cele produse la nivelul capului, prin lovire activă și cădere, nefiind obiectivate alt gen de leziuni în cadrul expertizei medico-legale).

În continuare, Curtea apreciază că declaratiile date de coinculpații … care îi incrimineazăatât pe inculpatul …, cât și pe inculpatul X nu pot servi drept temei al condamnării acestora, nu doar din perspectiva poziției procesuale din care au fost date aceste declarații, dar și pentru că acestea nu se coroborează între ele și ambele descriu o activitate agresivă destul de ridicată a inculpatului …, tocmai pentru a minimaliza propria contribuție la producerea rezultatului vătămător față de persoana vătămată.

Simplul fapt că între inculpați nu existau relații tensionate anterior conflictului, nu poate reprezenta un temei suficient pentru a reține drept veridice susținerile acestora cu privire la implicarea în activitățile infracționale și a altor persoane.

De altfel, inculpatul … a arătat, în mod vădit nesincer, faptul că și martorul … ar fi lovit persoana vătămată, în condițiile în care probele administrate în cauză demonstrează faptul că acesta nici măcar nu se mai găsea în acel loc după prima lovitură aplicată de inculpatul …. În aceste condiții, în care inculpatul desemnează o persoană nevinovată ca fiind participantă la conflict, se poate pune în mod legitim întrebarea dacă depoziția sa poate fi considerată sinceră în raport de inculpații X si ….

Pe de altă parte, inculpatul …, în cadrul declarației date în calitate de suspect (f. 29, d.u.p.) a încercat, în mod evident, să atribuie un rol extrem de important inculpatului … în cadrul agresării victimei, încercând astfel să își diminueze propria participare, precizând faptul că, după ce el a aplicat prima lovitură persoanei vătămate, care a căzut la pământ, inculpatul … i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona capului, după care au început să loveascăși … și X cu picioarele în zona feței persoanei vătămate. Inculpatul a arătat că apoi el a mai dat o singură lovitură în zona coastelor. Același inculpat, în cadrul declarației date ulterior, respectiv la data de 25.07.2019, când se afla în arest preventiv, ( f. 82, vol. I, d.u.p.), a menționat că inculpatul …. i-a aplicat persoanei vătămate, imediat după ce l-a lovit el, mai multe lovituri (aproximativ cinci picioare) în zona capului și că a văzut că are fier în vârful bocancilor.

În același sens este și declarația inculpatului …, ce menționează un număr mai mare de lovituri din partea inculpatului …, însă după ce el însuși i-ar fi aplicat, după inculpatul …, o lovitură cu pumnul.

Or, consideră instanța, dacă participarea inculpatului …, persoana pe care martorul ocular o cunoaște cel mai bine după fizionomie dintre toți cinci, ar fi fost în maniera expusă de cei doi inculpați, cu siguranță aceasta ar fi putut fi obiectivată și ilustrată de martor, care, în pofida incoerenței declarațiilor succesive date pe parcursul procesului penal, prezintă mult mai multe garanții și obiectivitate și detașare față de elementele proprii cauzei, spre deosebire de inculpații …

Astfel, motivul pentru care Curtea nu dă eficiență declarațiilor ulterioare date de martorul …, în care acesta îi nominalizează și pe inculpații X și … în rândul agresorilor, nu este determinat de aprecierea că acest martor, în mod deliberat, a distorsionat adevărul, ci de faptul că incoerența declarațiilor succesive face imposibil de stabilit, sub toate elementele relevante, care au fost evenimentele reale pe care martorul le-a văzut efectiv, însă nu sub aspectul omiterii unor evenimente ce erau imposibil de neperceput (cum ar fi o activitate intensa, manifestă a inculpatului Hanu în sensul agresării persoanei vatămate), ci exclusiv din punctul de vedere al includerii în declarațiile ulterioare, în mod progresiv, a implicării mai multor persoane.

Altfel spus, dacă inculpatul … ar fi lovit victima astfel cum au menționat inculpații …, era practic imposibil ca martorul să nu fi observat așa ceva și să-l fi omis pe inculpatul … din rândul agresorilor, dar dacă participarea inculpatului … ar fi existat, dar ar fi fost una mai puțin vizibilă/determinabilă, poate fi teoretic justificat de ce martorul … nu l-a menționat deloc inițial și abia ulterior l-a inclus în rândul agresorilor, însă în această din urmă ipotezăeste greu de stabilit care dintre variantele expuse de martor reflectă adevărul obiectiv.

Având în vedere considerațiile expuse în privința celor doi inculpați, nu se poate considera că acestea exprimă adevărul nici în ceea ce privește participarea inculpatului X la actele de agresiune.

Curtea ține să sublinieze că temeiul înlăturării declarațiilor celor doi inculpați, declarații care îi incriminează pe inculpații apelanți X și … nu este reprezentată de calitatea lor în cauză, Codul de procedură penală plasând pe același plan declarațiile inculpatului sau ale suspectului cu cele date de martori sau de persoanele vătămate, din punct de vedere al relevanței în probatoriu. (art. 97 Cod procedură penală).

În egală măsură însă, în evaluarea pe care instanța o face cu privire la veridicitatea informațiilor furnizate de către inculpat, un element important este reprezentat de credibilitatea martorului, tocmai pentru a se înlătura posibilitatea existenței unui interes procesual propriu ca acesta să creioneze o anumită situație de fapt.

Simpla împrejurare, reținută drept relevantă de prima instanță, că între cei patru inculpați trimiți în judecată nu existau relații conflictuale anterior evenimentului din 06.08.2019, nu este suficientă pentru a se putea concluziona asupra lipsei unui interes propriu al inculpatului, de a-i incrimina în mod nefondat pe ceilalți, interes ce poate purta forma atragerii unei răspunderi penale mai ușoare, a dispersării responsabilității, în ipoteza mai multor autori, a modului de plată a despăgubirilor civile etc.

Acest interes a fost vizibil în privința inculpatului …, care l-a indicat pe unul dintre martori ca fiind unul din agresori, deși această persoană nu se afla la fața locului, fapt ce a fost stabilit, dar subzistă și în ceea ce-l privește pe inculpatul …-principalul agresor, care a încercat să creioneze faptul că inculpatul … a fost cel care a aplicat cele mai multe și mai puternice lovituri victimei.

Pe de altă parte, se impune a se menționa că nici declarațiile date în cauză de inculpatul X nu sunt la adăpost de critici, existând neconcordanțe între versiunile expuse, dar nu se poate trage nici concluzia că acest inculpat a distorsionat adevărul și că, prin prisma relațiilor de rudenie și a legăturii afective existente, a încercat să sprijine poziția procesuală a inculpatului ….

De altfel, inculpatul X, în cadrul primei declarații, a arătat atât că inculpatul … ar fi lovit victima (afirmație asupra căreia a revenit imediat), cât și că nu a putut vedea exact dacăinculpatul … ar fi lovit persoana vătămată, întrucât se afla în spatele inculpatului …, iar el (X) se afla puțin mai departe de locul conflictului. Or, o asemenea atitudine, ce este expresia unei incertitudini, justificate de inculpat, nu poate fi considerată drept nesinceră.

Curtea ține să mai menționeze că ambii inculpați au declarat în mod ferm că martorul … a părăsit locul faptei imediat după ce inculpatul … a aplicat prima lovitură, aspect de naturăsă elucideze rapid neimplicarea acestui martor în conflict, în pofida declarațiilor constante anterioare date de martorul ocular.

În ceea ce-l privește pe inculpatul …, declarația acestuia este în mod evident mincinoasă în ceea ce privește faptul că inculpatul X ar fi părăsit locul faptei imediat, împreună cu martorul …, afirmație ce este contrazisă atât de susținerile martorului, cât și de declarațiile tuturor persoanelor audiate, inclusiv ale inculpatului X, care a precizat că se afla la fața locului, însă „putin mai într-o parte”.

Motivația unei astfel de declarații nu poate fi însă neapărat aceea de a sprijini apărarea unei persoane cu privire la care cunoaște că a fost implicată activ în conflict, ci poate fi, în egală măsură, de a exclude din ecuație respectiva persoană, tocmai pentru a nu fi acuzatăpe nedrept de o faptă pe care inculpatul … știe că nu ar fi comis-o. (fiind posibil ca inculpatul X sa fi fost, conform propriilor sale susțineri, la o oarecare distanță de ceilalți trei inculpati și de persoana vatămată, inculpatul … să fi știut acest lucru și, în loc săspună adevărul, să fi încercat să îl scoată cu totul din zona de conflict).

Prin urmare, caracterul mincinos al acestei susțineri a inculpatului … nu poate fi folosit împotriva inculpatului X

În fine, Curtea ține să sublinieze, în acord cu prima instanță, că testarea poligraf nu are valoare probatorie și nu poate orienta instanța înspre acceptarea unei versiuni sau a alteia și nici înspre statuarea caracterului real sau nu al afirmațiilor făcute de inculpatul X, existând un cumul de factori care pot influența rezultatul unei astfel de testări, ce determină în mod cert concluzia de probabilitate a concluziilor formulate.

Curtea mai reține că raționamentul judecătorului fondului, care a concluzionat asupra vinovăției inculpaților apelanți s-a întemeiat în mod preponderent doar pe declarațiile care îi incriminau pe aceștia, fără a se justifica reținerea acestora în contextul de ansamblu a întregului probatoriu administrat.

Astfel, în ceea ce-l privește pe martorul ocular, judecătorul de la prima instanță a înțeles sărețină declarațiile (ultime) ale acestuia doar pe considerentul că se coroborează cu cele ale inculpaților …, precizând (implicit) că le consideră credibile pentru că probele administrate nu au relevat vreo stare de dușmănie între inculpaţii minori, dimpotrivă, iar comportamentul agresiv şi provocator al victimei i-a vizat pe toţi, raționament pe care Curtea nu îl împărtășește din considerentele anterior expuse, având drept temei inconsecvența de ansamblu a probatoriului administrat în cauză.

Simplul fapt că toți cei patru inculpați trimiși în judecată au fost plasați în zona în care a avut loc conflictul nu înseamnă în mod necesar că toți au agresat victima, după cum nici faptul că inculpatul X ar fi fost anterior agresat de persoana vătămată, nu poate conduce la presupunerea că acesta a acționat, la rândul lui, cu agresivitate față de aceasta; în plus, declarațiile martorei …, care, deşi a asistat la conflict, din cauza distanţei, a vârstei martorei şi a întunericului, nu a putut oferi detalii cu privire la modalitatea de agresare a victimei, nu pot fi folosite drept probe împotriva inculpaților, întrucât aceasta nu a putut vedea care dintre persoanele care se aflau lângă persoana vătămată au agresat victima, ci doar faptul că era lovită, probabil de mai multe persoane.

În fine, Curtea ține să sublinieze că în cauză au existat indicii clare si convingătoare cu privire la pretinsa implicare a inculpaților X și …. în agresarea persoanei vătămate, indicii ce au subzistat pe tot parcursul procesului penal si au fost în măsură să legitimeze luarea, prelungirea și ulterior menținerea unor măsuri preventive față de aceștia. Cu toate acestea, indiciile referitoare la vinovăția inculpaților nu s-au convertit în probe clare și coerente, de natură să conducă la stabilirea vinovăției acestora dincolo de orice îndoialărezonabilă, motiv pentru care instanța de apel conchide că prezumția de nevinovăție de care inculpații apelanți beneficiază nu a fost răsturnată.

Referitor la temeiul soluțiilor de achitare ce vor fi pronunțate, instanța de apel consideră căîn speță s-a dovedit cu prisosință comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, ce prezintă toate trăsăturile de tipicitate ale unei infracțiuni, dubiul existent vizând exclusiv identitatea potențialilor participanți la comiterea faptei. Prin urmare, pentru că fapta există, este prevăzută de legea penală, dar nu se poate stabili că a fost comisă de inculpații X și …, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, având în vedere că inculpații nu pot fi făcuți responsabili de prejudiciile cauzate părților civile, nefiind autorii unor fapte ilicite, se impune respingerea acțiunilor civile formulate în cauză în contradictoriu cu aceștia, precum și înlăturarea obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare.

 

 

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea va dispune după cum urmează:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, va admite apelurile formulate de inculpatii X, si …, împotriva sentintei penale nr. 9 din 08.01.2021, pronunţată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6019/99/2019, pe care o va desfiinta în parte, în latură penală și civilă, cu privire la solutiile de condamnare, respectiv de aplicarea a unei masuri educative, pronunțate pentru inculpații … și X și dispozițiile de obligare ale acestora la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind condamnarea inculpatului X și aplicarea unei măsuri educative inculpatului … pentru infracțiunea de „tentativă de omor”. În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul X, cu datele de stare civilă anterior arătate, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de „tentativa de omor”, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a comis această infracțiune.

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților X, …, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile stabilite de prima instanță în raport de părțile civile …, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. Nicolae Oblu”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, actiunile civile exercitate în cauză de părțile civile …, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. Nicolae Oblu”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi în contradictoriu cu inculpații X și … și părțile responsabile civilmente ….

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților X, …, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente …, la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații X și … rămân în sarcina statului.

Mentine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii si înlătură dispoziţiile contrare.